Golgota inimii

 

învăț să iubesc

fiecare biciuire

a suferinței

și trag după mine

bucuria

de a nu mai fugi

de răstignire

 

14.12.2023

Sorin Micuțiu

Darul

 În noaptea lumii negră și adâncă,

Mai auzim îngerii cântând, încă?

Mai vedem steaua luminând ca focul,

Mai credem cuvântul spus de Proorocul?

                      *  *  *

Ași vrea să fiu păstorul de la stână,
Să-ți cânt la geam cu flori de măr în mână 
În ieslea ta cea rece și săracă,
Cojoc să-Ți pun căldură ca să-Ți facă.

Să las pentru o clipă oile-n crâng
Și-n cântul de fluier iubirea să-mi strâng.
Iar darul țesut cu albastru de cer
Să Te încălzească în albul lăicer.

 Mag să fiu ași vrea și să alerg zburând,
Spre Sfânta Fecioară, cu dor așteptând,
Cu-n dar de iubire, smerit oferit
Celui ce în lume cu drag a venit.

Nu am smirnă, aur, sau alt giuvaier
Tot ce-Ți dăruiesc e dar primit din cer
Și-n versul din această poezie
Simt harul Tău în preajmă cum adie.

13.12.2023

Sorin Micuțiu

Te iubesc, suferinţă!

Te iubesc suferinţă,
chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...

Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc să mă pot ridica.

Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!

*  *  *

Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Bălgrad – Cetatea Albă

Cetatea cu șase porți

într-un decor figurativ

te întâmpină cu steaguri, 

arme și blazoane,

întâiul arc de triumf,

altar așezat la răsărit.

Marte și Venus

veghează trupurile Atlanților,

vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,

îți iese-ncale

Mihai Viteazul,

primul domn

al celor trei Țări Române,

Catedrala Încoronării,

reînoiește zilnic jertfa

eroilor neamului românesc

„ Smerită închinare lui Horea,

Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi

necunoscuți

întregesc prețul

independenței mele

moartea

și-a luat birul

cu vârf și îndesat,

captiv în prezent

fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește

din beția cu apă rece.

Sorin Micuțiu

Unde ești…

 

trecem unii pe lângă alții
necunoscuți și fără mângâiere
tăcerea
pendulează între oameni
într-un ritm străin
ca un blestem
scăpat peste lume
fără dezlegare
 
străzile pustii
mușcă din noi
asemenea tristeții
frigul pârjolește
aburul umed
ieșit de sub masca
mai grea ca o ocară
aspră surghiunire
zâmbetului cald
 
talazuri de ură
se revarsă
peste bietul om creștin
țintuit
prin nedreptate
pe o cruce
ca Hristos
 
,,,
 
prietene și frate
n-o să cazi
de ai credință
strânge-ți nădejdea
ca-ntr-un teasc
în curând
vom renaște izvoare
 
 
16.01.2021
Sorin Micuțiu

Confesiune

 sunt zile când
mă aud doar pe mine
îmi ies în întâmpinare
cu un surâs neînţeles
pe marginea buzelor
cuvintele se ofilesc
între două iubiri

parfumul de lut
îmbibat în trup
mă copleşeşte
gândurile incită
la nesupunere
simţuri neştiute
vin precum Ielele
la răscruce
îşi joacă hora
în jurul sufletului
spre a-i fura frumuseţea

În nopţile reci

anii fulgeraţi de lună
muguri verzi
pe ramurile vieţii
zilele
capătă aripi
insipide trec
ceasurile 
unul câte unul
o ceaţă deasă
aşterne peste suflet
un somn vinovat
fire de coşmar
îmi leagă visele
guri de iad 
se deschid
odată cu cerul
râuri de întrebări
taie albie
în mine

adâncul inimii
dezgroapă sămânţa
încă vie
credinţa rodeşte primăveri

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Dor şi lacrimă de mamă

Când m-ai născut în tristul univers

Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.

Din suflet blând şi din a ta privire,

Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.

Când m-ai adus pe lume, era ger.

Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..

Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,

Dar ochii mei vedeau nedesluşit.

Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare

Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.

Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”

Ei te-au văzut la capul meu plângând…

Primăveri...

la mine primăvara este întodeauna în noiembrie :)

tremură-n valuri
proaspătă dimineața
printre ramuri de meri
fără veșminte
e rece livada
muguri sfioși
curtează lumina

dorința trezeşte
copilul din mine
în albul viu
mă topesc nebunește
simt anii rostogolindu-se
în vârtejul timpului
iar umbrele 
țes linia vieții
ca pe o coajă
de pom

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Rup sigiliul destinului

nu ochii ei
ascunşi sub mantia neagră
mă sperie
este o parte din viaţă
furtuna dinlăuntru
mă zguduie
aerul plin de gheaţă
timpul
devenit incomod
pentru un zâmbet

pustiit de iubire
sorb chintesenţa Cuvântului
zboruri vechi
se întorc obosite
odihnesc la pieptul meu
atâta-nsingurare

cred
puternic şi viu
în pragul trecerii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Sunt aici

 cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins

 
Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Cu săgeţile în tolbă ...

singur
constrâns de cochilia
unui fals destin
iau puteri din mine
şi libertăţi ca aripile
albatrosului reînviat
ating în zbor
seninul din oameni
binefacerile vieţii
peste măsura credinţei
fericirea şi bogăţia altora
sunt o uşoară hipnoză

născut sub semnul focului
la umbra lui jupiter
aştept să fiu cucerit
în fiecare zi
de aceeaşi iubire


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,  edit. Art Book, Bacău, 2011

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi, pentru volumul Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Ardere

greşelile altora
sentimente înăbuşite
ies la iveală
zâmbetul
atingerea
sunt reci
vulnerabil
şi rănit
cu pleoapele ninse
îngenunchez

în noaptea cea mai lungă
se aude trosnind
în jarul nestins
focul iubirii
o nouă iarnă
printre colinde vechi
picură taine


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 Editura. Art Book, Bacău, 2011

Mărturisire

roiesc în jur
umbre fără de chip
iscodind toate tăcerile mele
și visele
la care priveam cândva ca la munții
după care se ascundea soarele
încrezător că va fi și un mâine

ce fericit eram
ce fericit sunt
fiindcă înăuntrul meu
ești tu
Soarele meu
care îmi luminezi totul

toate bucuriile nemărturisite
din gândurile
și inima mea
îmi șoptesc
să-mi împreun mânile
cu ale tale

Sorin Micuțiu

Nocturnă

 

apusul îngroapă

tiptil soarele

sub mantia nopții

prima stea căzătoare

aleargă în oglinda cerului

ca o trenă de mireasă

se întinde în urma ei

lumina

 

Doina Dorului

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...

Orele zilelor mele

grăiesc cu mine însumi
vorbele îmi sunt încorsetate de lipsa de 
timp
pentru diagnosticarea Logos-ului
Kronos are nevoie de roade

descompun în miimi de secunde minutele
ierarhizez evenimentele clipă cu clipă
le împart egal relativ confuz
să-mi ajungă pentru douăzecișipatru de 
porții

Ușa rămâne aceeași

 

când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia 
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă
dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Sunt aici

cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins


din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Gânduri fugare

am pus la îndoială
Cuvântul
când șoaptă ispitei
cu timp
ne amăgea
și-am rătăcit
în răscruci
de anotimpuri
adulmecând cetele cerbilor
în căutare de izvoare

pe urmele lor
amurgul coboară
tămâind gândul
prieten singuratic
al cuvântului
și zorii
miros a prescură

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină

cumpăna toamnei

peste firavele noastre bucurii

octombrie 

se furişează viclean

pe lângă noi

s-a sfârşit demult secerişul

cu incertitudinea preţului la pâine

„reformele”

ne-au lăsat cămările goale

inventarul nădejilor noastre

s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă

aşază peste noi

năvod de griji

suntem prizioneri

la cumpăna vremii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Între două iubiri

călătoresc prin viață
cu pas nepregătit
prea adesea forțat
să-l împart
cu nerăstignitul
din eul meu
 
iubesc
dar lumea
mă pierde
în labirinturi de vise
iscusit vânturate
în somnul din care
nu pot vedea Lumina
înmugurind timidă
peste abisul
unde-mi dispar
rând pe rând
clipele
zilele
anii

...
 
călătoresc prin cuvinte
și mii de stări
nemaitrăite
mi-nalță pasul
după fiecare șovăire
spre ceva mai înalt
Golgota inimii
 
învăț să iubesc
fiecare biciuire
a suferinței
și trag după mine
bucuria
de a nu mai fugi
de răstignire
 
31.01.2021
Sorin Micuțiu 

Emoții legate în noduri

sunt clipe de tăcere…
inima mă ceartă
nu pot transforma
dragostea în cuvinte
ea nu știe
că nu vreau să o rănesc

joc de puzzle e timpul
sufletul o adiere de ocean
în fluxul și refluxul gândurilor
a rouă de toamnă
miros diminețile

vârtejuri de vise
topite în căldura iubirii
ascund sămânța nopților albe
contaminate cu cerneluri
din cerul răsturnat

peste pleoape
se așterne stingerea
ziua o ciornă de cuvinte
descântă la poarta viselor
să nu-mi fie de deochi

Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare" 2011- editura Art Book 

Fără bilet de voie

Că pot zbura am învățat

pe la optispreze ani

închisoarea omenească

din care evadesem

se pierdu-se în hăul muntelui

când escaladam viața

să ating cerul cu mâna

pentru prima dată

mă simțeam stăpân

pe bucățica mea de văzduh

în spatele ochilor

sufletul amplifica bucuria

într-un joc de lumini

simțeam aripile fâlfâind

deasupra capului

și norii atingând tălpile

în zborul lin al acceptării 

... să zbori

nu ai trebuință 

de bilet de voie

deschide doar brațele

și îmbrățișază cerul

Sorin Micuțiu

23.09.2022

Filă de Acatist

 

neliniştea dorului
din adâncul inimii
zămisleşte o rugă
în ritm de metanie

bucură-te
auroră a dimineţii
Maica lui Dumnezeu

Preasfântă Fecioară Marie
bunătate negrăită
învăluie-mă-n lumina
din Soarele veşnic
sădeşte-o să ardă
întristarea
durerilor nespuse
mă iartă
că nu te întâmpin
cu ram de finic

Sorin Micuțiu

Dulce de amar e timpul

spuza de neguri
se cerne ultimul suspin
umbre şi lumini
pe ţărmu-nsingurat
simt sufletul gol
de bucuria dintâi

spălată în valuri
crucea devine uşoară
ştearsă e clipa
când din amfora lumii
îmi potoleam setea

te aştept
ceas de odihnă
pe umărul cald
tăcerea înfloreşte
se deşiră ameţitor
zilele trec fără seară

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 Edit. Art Book, Bacău, 2011

Confesiune

privesc cu suspiciune

fiecare zi

împrăștiată

în vorbe fără fapte

fiecare ceas

confuz

îmi ţiuie în urechi

cuvintele

netrăite îndeajuns

fiecare clipă

pierdută

diluează culorile apusului

iar soarele

sângeriu

mă rostogolește

odată cu el

spre-o altă dimineață

 

noaptea

este un potir

îmi miruie sufletul 

legănat

în rugi de iertare

09.01.2021 / Simeria

Sorin Micuțiu

Destăinuire

 

Azi-dimineață
m-a biciuit un gând
supărat
m-am uitat în ochii lui Pilat
mi-a fost îndeajuns
la capătul retinei
ardea că o lumânare
și vinovăția mea

în pumnii strânși
batista umezită
a îmblânzit o vreme
tremurul năvalnic
al mâinilor
strigătul surd
săpat în linia vietii
îmi amintește
de semnul rănilor Lui

rușinat îmi întorc privirea
tăcerea se prelinge încet
mi-am regăsit
în gestul lui Pilat
toate neputințele
străjuiau sufletul
ca niște vitralii întunecate
să nu ajungă lumina le el

01.04. 2021
Sorin M.

Zorii din rug

 au înflorit trandafirii
fiecare petală
fereastră
durerii tăinuite
aşteaptă o minune
umbra unei lacrimi
pâlpâie
pe-a crucii povară

în lutul
fiinţei mele
trag brazdă

cerşesc
din netimpul Tău
o singură clipă
să-mi pregătesc rugul
cuvinte să ard
cenuşa lor
mi-e începutul

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Durere complice

Rana adâncă
mă tulbură
îşi revărsă focul
din nepăsarea semenilor
coagulată în timp
durerea complice
nu are suflet
mă pierde-n
aşteptări nesfârşite
doar lacrima
ascunsă într-o fărâmă de vis
îmi mângâie obrazul
renaşterea din cenuşă
este cu putinţă

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

De tine nu mă pot ascunde

mă joc de-a v-ați ascunselea
cu amintirile
printre cruci albe de nori
cerul clădește în mine
un țărm liniștit
unde furtunile vieții
se sting pe nesimțite

o stea căzătoare
măsoară distanța dintre noi
hrănind visele
cu încăpățânarea unui prunc
răzvrătit sub călcâiul timpului

nu-mi mai ascund lacrimile
în absența aripilor
sunt ca o apă vie
peste pumnul de țărână
ce nu îmbătrânește odată cu anii

sub magia jocului
dincolo de orice iluzie
îți simt parfumul
și-mi zâmbești

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Haiku - După Curcubeu

 soare și ploaie

 - pe asfaltul fierbinte 

un curcubeu mic

*  *  *

ploaie de vară -

 sub stejarul lui Horea 

moții adunați 

* *  *

prin ploi şi grindini

 o spadă ruginită -

 fulger deturnat

Haiku - După Curcubeu / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2019

Vis, o vacanţă de vis!!!

Un menestrel
rătăcit
în jardinieră
supraveghează cu atenţie
spectacolul
de lumină
pământul se scaldă
în apele lunii
fereastra oglindeşte
un chip din cer
printre muşcate
lucesc melancolii
m-am trezit în zori
înconjurat de taine
flămand de iubire
pe malul unui lac
aţipisem în hamacul
legat de vise

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Totul pare efemer

 

mă joc origami cu visele
în anticamera inimii
îngădui iubirii să cadă pe gânduri
pe șevaletul de șoapte
diluez mâhnirea în acuarele indecise
înghesui asfințitul după norii goliți de ploaie
și desfășor curcubeul pe fereastra unui zâmbet

prezentul se retrage
nu-s ale lui clipele
nici ale mele
mi-ajunge un cuvânt
trecut de-a îngerilor vamă

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Pe uliţa sufletului

 cuvântul demiurgic
dezleagă fiecare pas
zilele trecute dor
în ploaie peste gânduri
chemarea prezentului
îmi dă aripi să mă ridic
la înălţimea timpului ce va să vie

în piept 
metri cubi de vise
aşteaptă să sting lumina

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Iubind fără măsură

să nu-mi laşi anii inimii
să meargă în derivă
cerşind un refugiu de-o clipă
copilului inocent
pierdut sub poala mamei

învaţă-mi gândul să zboare
tainic deasupra încercărilor
iubind fără măsură

voi pleca liniştit
spre a mă reîntâlni
cu mine iubire

din volumul personal  ”40”, Editura Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

Sunt acasă ... acolo unde eşti Tu

Însingurarea
se rostogolea
în rânduri

acum
în palmele Tale
îmi aştern gândurile

Te iubesc
şi pot să descopăr
pe ramuri Cuvântul

pentru prima oară
privesc altfel acasa
numai Tars-ul meu
rămâne în urmă

trimite-mă în Ninive!

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book  

Suspin sub cruce

Crucea-mi pare înnegrită
Ca un lemn bătut de ploi,
doar doi ochi tăcuţi si goi
opresc trecerea-mi grăbită.

Far’ a scoate seci cuvinte,
Prăbuşit, în braţe-o strâng…
Chipul mi-l ascund...şi plâng…
Am uitat de legăminte!!!

Am trecut prin ierni şi toamne
Inima îmi e ca gheaţa
Te rog, nu-ţi întoarce faţa
De la robul tau, o, Doamne!

Am spus vrute şi nevrute,
Fără cuget înţelept,
Făr' de inima din piept...
Ştiu că nu Ţi-au fost plăcute.

Sufletu-i plin de durere,
neputinţă şi păcat...
Simt că parcă-s lepădat..
Doamne, iartă-a mea părere..

Sorin Micuțiu

sursa foto:http://www.galeriaquadro.ro

Tabla de șah

 

pe tabla de joc
viața
a mutat a patruzecișinoua oară
e rândul meu
la piesele albe
 
din umbră
Arbitrul
notează fiecare mișcare
la sfârțitul partidei
va cântări
cât optimism
și câtă nădejde
au fost în alegerile mele
 
conștientizez
că optimismul
nu mă face învingător
și învăț
cu fiecare piesă pierdută
să privesc cu nădejde
spre următoarea mutare
mă poate duce
mai aproape
de Acasă

Sorin Micuțiu

Noaptea focurilor

ca o maree
îmi trag uşor răsuflarea
culeg flori de câmp galben-aurii
cu miros dulce 
precum buzele tale 
împletesc coroniţă 
prefigurând soarele din ochii tăi

arunc-o iubito pe casă
pune-ţi o dorinţă
sigur va rămâne acolo
se va împlini
sunt gata să începem dansul 

mi-e sete de viaţă
aprinde-mi făclia
în cercuri de jar şi scântei
voi cânta dragostea 
o vom stâmpăra
scăldându-ne în râu
alergând prin roua sânzienelor

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Dincolo de prezent

împotriva timpului

mă răzvrătesc

şoapta vântului

îmi zguduie lutul

în jarul iubirii

l-am ars

şi l-am stins

grea spovedanie

felinarele inimii

luminează vitralii

o sete crescândă

dezleagă suspine

pe altare

ard anii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Rămâi, vis de copil!

Visului meu cu aripi de înger

Ce mă-nalţă spre zarea albastră
Înrourându-mi ochii cu lacrimi de bucurie,
Visului meu ce creşte-n inima-mi tânără,
An de an, în fiecare primăvară,
Îi sunt dator cu prima mea iubire
Ce a rodit în mine dorul veşniciei…

În ceasurile singurătăţilor,
Când printre pulberi găsesc doar pulberi
Simţindu-mi setea crescândă,
El mă poartă spre ploapele stelelor,
Învăluindu-mă în şalul alb al norilor,
Transformându-mi sufletul într-un porumbel
Iar dorul, în triluri de cuvinte…


Da, numai visul , prin neştiute locuri
Mă poartă aprinzând în mine focuri
Ce-s potolite apoi cu versuri de iubire…
Şi cu-ale poeziei jocuri…

…
Doamne, te rog să nu-mi iei
Din suflet copilăria cu visele ei,
Copilul din mine, Eternul trimis
Plămadă a luminii din cerul de vis.

S.M.

Lacrima

 

ca un meșter olar
cu mâini tremurânde
miruie lutul
săgetat de patimi
își picură taina
în neomenești
cuvinte
se-ntinde cale
spre raiul
din care am fugit
ca să-nfloresc
într-o grădină străină

03.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu

Realitare cotidiană

Să visezi la trecut

când prezentul 

te presează

și viitorul

este amanetat

ignoranței 

este ca o realitate paralelă

ascunsă printre omisiuni

ce nu mai oglindește

întrebări și răspunsuri

nici învățături 

despre viață...

paradoxal

printre degete

se pierde încet

lumea reală

epuizată în virtual

doar sufletul 

își mai poartă crucea

respingând orice detenție

se contopește cu lutul

și trupul viază

blagoslovit

sub cerul nou

în umbra veșniciei

Sorin M.

17.09.2022

Mă regăsesc ...

gândul
se odihneşte
desculţ
în fânul scuturat
inima
sfidează timpul
cu ritm de toacă

printre degete
cerul
ţărm liniştit
ancorează
privirile tale

umbra curcubeului
arvună
unui nou început
răstigneşte trecutul
răvăşit de furtună

exist
sunt piatra mică
dintr-o stâncă ruptă
chip - după chipul tău
mamă

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book 

Un altfel de dor

cu tâmpla durută

mă sprijin timid

de coperțile groase

ale Sfintei Scripuri

sub bolta înstelată

a filelor albe

aud respirând Sfinții

mi-e dor

să-i  însoțesc desculț

pe nisipul curat

al aceluiași țărm

când eliberat de-ndoieli

în căușul palmelor

din pleoapa plecată

peste ochiul smerit

am strâns  primul rod

" Da, Doamne,

Tu ști că Te iubesc! "

28. 01.2021

Sorin Micuțiu

Dor nebun de mine însumi

cu sufletul gătit
înfrunt nămeți de amintiri
trag aer în piept
neastâmpărul mâinilor
întoarce timpul
filă cu filă
în sens invers
purtând pașii mărunți
spre eternitatea copilăriei

așezați unul lângă altul
ne facem complice cu ochiul
o lume adormită
se trezește la viaţă
primul colind
printre fulgii de nea
aduce macii în obraji

clipele risipite în umbre
picură liniște
copilul din mine
sculptează cerul
croind alei spre veșnicie
apoi adoarme liniștit
pe umărul meu

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Gânduri fugare

am pus la îndoială

Cuvântul

când șoaptă ispitei

cu timp

ne amăgea

și-am rătăcit

în răscruci

de anotimpuri

adulmecând cetele cerbilor

în căutare de izvoare

pe urmele lor

amurgul coboară

tămâind gândul

prieten singuratic

al cuvântului

și zorii

miros a prescură

27.01.2021

Sorin Micuțiu

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,

 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Iubire

 

zăvorăsc pe buze
ca un surâs mii de șoapte
când te simt lângă mine
clopote grele de bronz
bat în dungă și inima tremură
la fiecare izbitură
aș fi fericit să se spargă
poate ai simți mirosul de nard
cules de pe chipuri de îngeri
și păstrat pentru ziua în care
nu vor mai înflori salcâmii

încă te mai văd cedru din Liban
îmbrăcată în aur și porfiră
tu și eu
doi muguri înfloriți
în cununa de spini

de câte ori să mai arunc zarurile

din vol. "Fereastra deschisă " de Sorin Micuţiu. - Edit. Art Book, - Bacău , 2018