Rană de iubire

Iată-mă iar
Prin versuri hoinar,
cutremurat uşor
de-un sfânt fior…

Am rană-n piept…
Dar încă aştept
Pe toţi cei dragi
de păcat ferecaţi
Să-i strâng la piept,
numindu-i fraţi...

Să cântăm cu-n singur glas,
Să bem Apă dintr-un Vas.
Să uite toţi de ceata lor,
Să avem iar acelaş zbor!

Printre picurii de Rouă
Toţi s-avem o viaţă nouă!
S-avem linişte şi pace,
Harul Sfânt să ne îmbrace!

Ca pe drumul mântuirii
Să cântăm Imnul Iubirii,
Fără lacrimi răvăşite,
Fără inimi părăsite...

Doamne, fă ca-n timpul vieţii
Să prind zorii dimineţii
Când toţi cu o inima curată
Să strigăm spre Tine: ,,Tată!”...
Doamne, ştiu că poţi!
Te rog, învie-ne din morţi!
Fă ca dragostea frăţească
De la sine să vorbească.
Ca să vadă orşicare,
De la mare depărtare,
Lacrimi doar de fericire,
Părtaşie şi-mplinire…

Amin

Rugăciune şi dor

Nu mai am lacrimi, doar suspine,
Doamne, îndură-Te de mine!

Aici, nu mă mai plâng nimănui,
Doamne, numai Ţie toate-Ţi spui!

Mi-e dor, de timpul ce a trecut,
Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut!

Mi-e dor, de plânsul omului nou,
Doamne, rămasa doar un ecou

Mie dor, de anii tinereţii,
Doamne, nu mă lăsa tristeţii!

Mi-e dor, să stau lângă un izvor,
Doamne, fă-mă mai ascultător!

Mi-e dor, de cântul împreună,
Doamne, nu mă lăsa în urmă!

Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea,
Doamne-nvredniceşte-mă de ea!

Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine,
Doamne, îndură-Te de mine!

Fără Tine...

M-am rătăcit

lăsându-mă minţit,

de cei ce aruncau pe piaţă

sfaturi despre viaţă...

Calea largă, multe flori,

n-are ce să-ţi dea fiori.

N-ai să porţi pe umeri cruce,

toate uşor le vei duce.

M-am rătăcit,

în paradisul trist al vieţii,

păzit de şarpele tăcerii şi al morţii...

Dar azi, sunt fericit

căci Domnul, mi-a ieşit ‘nainte,

atingându-se de-a’ mele aripi frânte.

De-abia acum îmi simt sufletul plin

de parcă a intrat în el tot cerul senin.

Doamne, priveşte ale mele braţe-ntinse,

genele-mi de lacrimi ninse...

Toate ţi se-nchină Ţie

că mi-ai deschis drum spre veşnicie.

Fără Tine aş fi rătăcit prin văi,

dar astăzi sunt cu toţi ai Tăi

pe drumu-ngust şi sfânt,

al Tău pe veci, prin legământ.

Petale de poem (Poeme intr-un vers)

Înviere
Dăruim ce primim, lumină din Lumină.

Picuri de ploaie
Lacrimile ce noi nu le mai putem plânge.

Picuri de ploaie
Curg nevinovaţi din ochi de cer înrouraţi.

Picuri de ploaie
Dor topit pe chipul blând al Nemuririi.

Lumină
În inima noastră a modelat chipul Său.

Lumină
Candelă în lăuntru cel tainic al minţii.

Sfântul
Omul păcătos, întors smerindu-se la Hristos.

Sfinţenie
Parfumul veşniciei, pecetea Duhului.

Îmbrăţişarea primită
Deschide aripile crescute-nlăuntru.

Îmbrăţişarea dăruită
Ecoul cuvintelor încă nerostite.

În memoria fr. Traian Dorz
Vioară ce a cântat pe-o singură coardă.

Mântuit
Biruitor cu duhul lumii spart în cioburi.

Viaţă
Nu înseamnă doar ani înşiraţi pe o sfoară...

Dor
Ecou al iubirii născut din grele teascuri.

Lacrimi
Acoperă priviri şi zâmbete uitate.

Lacrimi
Izvor suav pe chipuri pline de iubire.

Răbdare
Pe drumul spre cer culege comori din furtuni.

Veşnicia
Un tărm liniştit unde ancorează dorul.

Iubirea
Ne poartă spre Poarta cea deschisă din ceruri.

Alte astfel de poeme:
- Fărâmituri de versuri

-Ecouri de iubire într-un vers
-Frânturi de gând şi de vers
-Poeme cu un vers
-Atâta ecou, într-un singur vers!!!
-Un singur vers, dar atâta ecou!!!

Iertare-Ţi cer

Genunchii mei şi fruntea-s

lipite de podele...

Iertare-Ţi cer,

o Domnul meu,

că ştiu că Ţi-am greşit.

Nu-ntoarce-a Ta privire !...

Vezi chipul feţei mele !

Priveşte-mi inima

să afli ce mult eu Te-am iubit !

Mă iartă,

că iată nici iertare

nu ştiu să-Ţi cer,

de aceea ochii

plini de dorul Tău

privesc în jos,

la lacrima ce curge

oglindind un strop de cer,

în marea-mi de păcate

şi-n bulgării de tină.

Un câmp de maci...

Rugă

Între zori şi amurg

Ca un zăgaz
noapte căzu
a nu ştiu căta oară
peste fiinţa mea,
timpul se pierde
cu ce rămân...?

Într-un ceas de popas
văd tot ce a rămas nelucrat
şi, m-aş întoarce
s-o iau de la început,
dar e prea târziu -
ziua s-a dus...

Se ives zorii
unei alte zile,
crucea şi drumul
îmi stau înainte,
îngăduie-mi, Doamne,
să fiu azi ce n-am fost ieri.

Rodul jertfei

Nimic nu mă-nspăimantă

privind spre viitor,
cât sunt legat de fraţi
cu funie de dor.

În faţa lor, spre Domnul,
când vreu să mă ridic,
mă văd în toate-a mele
atât de slab şi mic.

Dar am în ei un sprijin
pe drumul către cer;
cu ei mă-ndemn la luptă
şi nu mă simt stingher.

Şi-atunci când sunt departe
în mine-i port cu dor
şi spun la toată lumea:
- sunt rodul jertfei lor!

Psalm

Stau pe ţărm, doar eu şi luna,
faţă-n faţă cu furtuna,
gândurile tulburând,
amintirea răscolind...

Lacrimi se preling uşor
peste-al rugăciunii dor,
după dragostea curată...
-Doamne, dă-mi-o înc-o dată!

De-ale mele slabe maluri
s-au lovit atâtea valuri,
Vrând ca să Iţi şteargă Chipul,
să rămână doar nisipul.

....

Vise, amintiri şi gânduri,
azi v-arunc înspre adâncuri ,
să vă-ncece apa mării,
să vă ducă-n largul zării.

Şi-am s-o iau de la-nceput,
uitând tot ce m-a durut,
Sus privind spre-albastre zări
spre tărâmul altei mări.

Domnul meu, pentru o clipă,
Ia-mă pe a Ta aripă,
să simt dulcea legănare
în a Cerului cântare.

Plânsul meu de dor fierbinte
potoleşte-mi-l, Părinte!...
Peste mine iar coboară
dragostea dintâia oară!

Mulţumire - fratelui Traian Dorz

Îţi mulţumim cu lacrimi de fiecare dată

De moştenirea sfântă prin jertfa ta lăsată:

Dulci versuri de Iubire - Credinţa ne-au sădit,

Proverbe, meditaţii - Speranţa ne-au clădit.

Îţi mulţumim de Focul cu care ne-ai iubit:
A reaprins Nădejdea care ardea mocnit
Şi-apoi ne-a dat puterea să ne-avântăm în zbor,
Să fim printre-acei îngeri ce urcă şi cobor.

Îţi mulţumim!... Cântarea ne înfăşoară lin
Şi-atinge-al nostru suflet ca un balsam divin,
Făcând a’ noastre inimi ţâşnire de şuvoi
Nădejdii şi Credinţei, de bună voie-n noi.

Îţi mulţumim şi pentru tot ce ai pătimit,
Pentru că din Iubire, pe toate le-ai jertfit,
Şi pentru Calea Albă ce ne-ai lăsat în dar
Şi pentru părtăşia şi stările de Har

.........

Îţi mulţumim de ruga în care ne-ai purtat,
De mâinile-n cătuşe care ne-au ridicat
Când ziua dar şi noaptea ne-au fost greu încercate...
Îngenuncheaţi în Domnul, îţi mulţumim de toate!

Slăvit să fie Domnul cel care Sâmbătă 20 Iunie şi Duminică 21 Iunie, a.c., la Beiuş a fos norul şi vântul care ne-au ferit de arşiţa soarelui, a fost picurii de ploaie transformaţi în sufletele noastre în culorile curcubeului, ce ne-au răcorit aducând pe chipurile noastre lacrimi de mulţumire ! După tote bucuriile trăite şi simţite lângă mormântul acestui "Sfânt Român", în duminica dedicată Sfinţilor Români, nu mai pot decât să spun şi eu ca mulţi alţii dinaintea mea:

"Doamne, fă din mine o candelă.

Aş arde, eu, este adevărat,

dar astfel le-aş dărui celorlalţi lumină. "

Veghere

Atunci,
când vom înţelege
menirea noastă în lume
şi vom răstigni
firea pământească,
când nu ne vom mai prăbuşi
în abisuri,
la orice ispită
şi vom învăţa
să rămânem statornici,
când nu ne vom mai vedea
plini de merite
atunci,
să veghem
şi mai mult!


O nouă variantă prelucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

VEGHERE

Vom înţelege
menirea noastă în lume
de-a răstigni
firea pământeană?
Nu ne vom mai prăbuşi
în abisuri,
la orice ispită?

Vom fi statornici,
când nu ne vom mai simti
plini de merite.
Atunci,
vom veghea
şi mai mult!

Privind cu inima

Praful uitării
se aşterne peste lume...
Priviri dureroase
rătăcesc căutând
cufere ascunse,
şi taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite....

Cum va putea oare iubi
dacă nu ştie ce este iubirea
şi cine este Iubirea?...





Cine înţelege rostul lacrimilor
şi trecerea zâmbetelor,
se bucură în tăcere,
în dragoste,
în chibzuinţă..
Surâde cu ochii,
priveşte cu inima
respiră curaj
şi cântă cu sufletul
sorbind de pe buzele cerului
muzica veşniciei,
nădejdea învierii
şi-n urmă-i va fi lumea,
în faţa lui – Iisus.

(10.06.2009 - scrise cu lacrimile în colţurile ochilor, dar şi în gât...într-un moment când tristeţea îmi sfâşia pieptul )

Slava lumii

Slava lumii
e numai o iluzie,
o falsă fericire,
o umbră a dragostei,
o capcană a morţii.



Slava lumii
e un vas de rubin,
frumos pe dinafară
gol pe dinăuntru
şi foarte fragil.


Slava lumii
"îmbrăcăminte de piele "
"deşertăciunea deşertăciunilor",
şoaptă demonică,
rai pierdut.

Lumina din zori

Când norii,

ascund luna abia răsărită,

lăsând întunericul să domnească,

mă tem

de păcatul ce-ar putea ...

să ascundă

lumina iubirii Tale.

Mă tem

de ochiul nopţii ce-mi pândeşte

zborul spre Tine

şi ar putea să-mi frângă

aripile.

Când soarele-n zori

renaşte pe cer,

Îţi simt mângâierea,

Părinte Ceresc,

şi teama din noapte

dispare complet.

Cu tine-n suflet

am descoperit

curajul de-a birui

întunericul.

Alegându-L pe El

Cu Hristos birui durerea,
amarul, îţi pare ca mierea.
Alegându-L pe El, învingător e învinsul
căci într-o clipă a cuprins necuprinsul.

Cu Hristos trăieşti în lumină,
prin freamătul vieţii, treci c-o inimă lină.
Alegându-L pe El, dintr-un om neânsemnat
devii într-o clipă un fiu de-mpărat.

Dezrobirea unei inimi

Doamne, azi îţi dăruiesc
Inima,
inima mea
ce se-nalţă spre cerul albastru
ca o pasăre
scăpată din colivie,
din prizonieratul păcatului
în care căzuse,
neştiutoare.
Primeşte-o Doamne,
sub aripa dragostei Tale,
ocrotind-o de săgeata
vicleanului vânător
ce-o urmăreşte
din clipa dezrobirii,
necruţător,
ca un leu
ce este gata s-o-nghită.

Numai Tu

pheas

Numai Tu îmi cunoşti sufletul
şi dorul ce-l mistuie,
dragostea ce-o port în mine
pentru cei de aproape sau de departe,
pentru cei ce mă iubesc sau nu.

Numai Tu îmi acoperi fiinţa
cu splendori nemaiîntâlnite,
îmi hrăneşti sufletul,
cu mană cerească
izvorâtă din Sfintele Scripturi.

Numai Tu îmi dăruieşti putere
să lupt cu păcatul,
pentru a nu cădea în cursa lui
şi a nu îngenunchea
în faţa stăpânului veacului acestuia.

Numai Tu, Doamne - numai Tu,
îmi curăţeşti haina dintâi,
pătată prin neascultare.
Numai Tu sacrifici pentru mine,
" viţelul cel îngrăşat "
( Luca 15:23 )

To love someone means

To love someone means
to contemplate his feelings,
his aspirations and sufferings,
his dreams and his joys,
his wants and his fears.

To love someone means
to go beyond clothing,
beyond the mask that can deceive you
towards the most fiery place...
His heart is utterance without words.

To love someone means
to be full of compassion
to understand his pain even if he doesn't let it out...
To let the tear mingle
with his silent prayer.

To love someone means
to offer him the chance of being listened to,
of feeling loved, respected,
seeing he's appreciated,
not to impose anything forcefully.

To love someone means
to acknowledge his right to his own way,
even if it differs from your creed
To onestly appreciate his opinions
without judging him for his mistakes.

Loving someone means
to transparently expose your desires
feelings and vulnerabilities...
To onestly express your thoughts,
To shamelessly say: "That's me, man!"

To love someone means
to have the courage to climb the Calvary
to give yourself willingly
to sacrifice if necessary
drinking the suffering's heavy bitterness.

To love someone means
to meekly give an answer when he's wrong
Even when he's guilty, confort him with tenderness.
Don't shout about his sin on the streets, in the markets...
Let your teary eyes comfort his look!

To love someone means
to sense his presence as a blessing...
To thrillingly fly beside him
On wings of longing, like in a dream
Towards the next Spring of Life.

Therefore, to love someone means
to carry the burden of complete love,
to love yourself after all,
pilgrim soul, through the mistery of divine symphonies,
towards the holy fellowship of clear Light.


pentru limba română apăsaţi aici :)

Şoapte de iubire

Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi mulţumesc...
De prietenia Ta cu care îmi colorezi sufletul
Şi care nu se opreşte doar la vorbe şi gânduri
De roua dimineţii ce-mi face ochii strălucitori
Şi mă-ndeamnă să privesc spre cer în zori
Să îmbrăţişez smerit şi fericit tot universul
De unde-mi picură pe suflet dorul, versul

Îţi mulţumesc de tot ce-mi dai Tu mie
Mă iarta, iubirea-mi nu e cum aş vrea sa fie…
Aş vrea să-Ţi arăt cât de mult m-am schimbat,
Dar mă uit la mine, mai am atâtea de lăsat.
Tu, pentru mine, ai lăsat în ceruri nemurirea,
Mi-ai oferit în dar prietenia şi iubirea,
M-ai legănat pe braţele Tale
Şi sufletul mi-ai deschis în zeci de petale...

Uneori, când sufletul mi-e răvăşit de furtună,
Tu-mi eşti curcubeul ce alungă norii ce se adună
Şi mâna de prieten şi frate picurând ajutor
Peste chipu-mi de lut brazdat de lacrimi de dor.
Tu-mi eşti soarele ce mă-ncălzeşte-n lumină
Şoptindu-mi duios: „Orice durere iubind se alină!”