Când norii,ascund luna abia răsărită,
lăsând întunericul să domnească,
mă tem
de păcatul ce-ar putea ...
să ascundă
lumina iubirii Tale.
Mă tem
de ochiul nopţii ce-mi pândeşte
zborul spre Tine
şi ar putea să-mi frângă
aripile.
Când soarele-n zori
renaşte pe cer,
Îţi simt mângâierea,
Părinte Ceresc,
şi teama din noapte
dispare complet.
Cu tine-n suflet
am descoperit
curajul de-a birui
întunericul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu