Te voi regăsi, Iisuse
Prietenul copilăriei mele?
Sus în Ţara minunată
de doruri şi vise
împlinite
să mă pierd în Cuvântul Tău viu
fără teamă că se face târziu?
Voi simţi şi acolo
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat
întins pe iarbă privind la stele?
Oare îmi vor creşte aripioare
să pot zbura printre miile de glasuri cântătoare?
Voi simţi psalmii de dor
plini de pace
peste albe flori coborând
în dimineţile calde
ce-n veci vor dăinui?
...........................
Doamne, mi-e teamă
că Te voi pierde,
că nu Te voi mai regăsi….
Sunt încă în lume
păcatul şi lumea
mi Te poate răpi!
Când trec prin văile plângerii
şi nu mai simt
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat,
simt că mi se scurge cerul din palme….
Te voi regăsi, Iisuse,
Prietenul copilăriei mele?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu