Psalm

Stau pe ţărm, doar eu şi luna,
faţă-n faţă cu furtuna,
gândurile tulburând,
amintirea răscolind...

Lacrimi se preling uşor
peste-al rugăciunii dor,
după dragostea curată...
-Doamne, dă-mi-o înc-o dată!

De-ale mele slabe maluri
s-au lovit atâtea valuri,
Vrând ca să Iţi şteargă Chipul,
să rămână doar nisipul.

....

Vise, amintiri şi gânduri,
azi v-arunc înspre adâncuri ,
să vă-ncece apa mării,
să vă ducă-n largul zării.

Şi-am s-o iau de la-nceput,
uitând tot ce m-a durut,
Sus privind spre-albastre zări
spre tărâmul altei mări.

Domnul meu, pentru o clipă,
Ia-mă pe a Ta aripă,
să simt dulcea legănare
în a Cerului cântare.

Plânsul meu de dor fierbinte
potoleşte-mi-l, Părinte!...
Peste mine iar coboară
dragostea dintâia oară!