Cer deschis

Într-o noapte-nfrigurată
când prin inimi sufla vântul,
se-mplinise profeţia
şi s-a întrupat Cuvântul.

Ceru-nchis de-atâta vreme
acum porţile-şi deschise,
se putea zări prin ele
ce nu cuprind-a’ lumii vise.

Azi, când retrăim minunea,
toţi să ne schimbăm trăirea
alergând cu dor, la iesle,
pentru-a primi nemurirea!