(În spatele imaginii descoperiţi povestea acestei poezii)
Ochii tăi nu o să-i uit
niciodată – copilul meu!
Mă dor zilele şi anii
de când privesc chipul tău
şi niciodată
nu am fost mai fericită
ca-n această seară!
În fiecare noapte
te aştept la fereastră…
Nimic nu mă linişteşte
când chipul tău lipseşte.
Eşti jumătatea mea de aripă,
eşti lumina ce o aştern
peste darul preţios din geam…
Cineva stă dincolo de nori
şi ne ascultă şoaptele,
ne înţelege dorul
şi cântă cântecul nostru…
Da, te aştept acolo
unde ziua nu piere
şi nu e nevoie de stele…
Dincolo începe
Veşnicia...
Somn uşor,
dragul meu!
Lasă-mă să mă pierd
pe cerul ochilor tăi
care nu au umbre de nori…
Şi să nu aibă
niciodată!
Noapte bună,
Scump odor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu