Dacă n-ai fi Tu dragostea mea

Nu s-ar mişca nici o frunză,

Nu ar adia nici un vânt,

Liniştea n-ar fi deplină

Nici în cer nici pe pământ

Fără dragostea-Ţi ce plânge

Inima ce nu se frânge…

N-ar mai fi nici sori nici stele,

N-ar mai fi vreun curcubeu,

Visele s-ar sparge-n ţăndări,

Noapte-ar fi-n sufletul meu

Fără dragostea-Ţi ce cântă

Inima ce-n dor se-avântă…

N-ar fi bucuria de-a zâmbi

Nici dorinţa de a iubi

Floarea n-ar avea culoare

Nici parfum de sărbătoare

Fără dragostea-Ţi cu dor

Pentru tot omul muritor.

N-ar fi alei să ne plimbăm.

N-ar fi cer să-mbrăţişăm

N-ar fi doruri răpite-n nori

Să-ntâmpine eterne zori,

Fără dragostea-Ţi de frate

Ce uneşte, nu desparte.

N-ar fi rugi neîncetate,

Nici ieratre de păcate,

Şi nici inimă ce plânge

Când la pieptul ei te strânge

Fără dragostea-Ţi de părinte

Ce-ascultă orice rugaminte

N-ar fi luna să reverse raze

Cu luciri de reci topaze...

Şi nici nopţi de poezie,

Dar nici mână să le scrie,

Fără dragostea-Ţi ce-n vie

Vers de dor, rouă târzie...