Poem
Ştergar al lacrimilor, izvor al iubirii.
Iisus
A luat ştergarul, ştergându-ne vina plângând.
Omul
Argilă ori stea, depinde de sufletul său.
Traian Dorz
Din cioburi şi lacrimi a pus versului strune
Cântec de dor
Vers cusut pe aripile amintirii.
Dor
Grăunte de iubire încolţit în suflet.
Dor
Privire topită în al stelelor jar.
Ispită
Lucire efemeră într-un fals felinar.
Moartea
Azurul minunat al unei noi dimineţi
Ochii
Dacă au plâns vinovaţi, vor surâde nepătaţi.
Rugăciune
Gânduri ce curg, topind lacima-n amurg.
Priceasnă
Potoleşte setea noastră crescândă de cer.
Lacrimi
Stropi de suflet ce înrourează privirea
Suflet
Suflare divină ce pieptul ne străbate
Nadejde
E Lumina aprinsă-n vitraliul privirii
Miezonoptică
Arde candela noptii pe-altarul vegherii
Ştergar al lacrimilor, izvor al iubirii.
Iisus
A luat ştergarul, ştergându-ne vina plângând.
Omul
Argilă ori stea, depinde de sufletul său.
Traian Dorz
Din cioburi şi lacrimi a pus versului strune
Cântec de dor
Vers cusut pe aripile amintirii.
Dor
Grăunte de iubire încolţit în suflet.
Dor
Privire topită în al stelelor jar.
Ispită
Lucire efemeră într-un fals felinar.
Moartea
Azurul minunat al unei noi dimineţi
Ochii
Dacă au plâns vinovaţi, vor surâde nepătaţi.
Rugăciune
Gânduri ce curg, topind lacima-n amurg.
Priceasnă
Potoleşte setea noastră crescândă de cer.
Lacrimi
Stropi de suflet ce înrourează privirea
Suflet
Suflare divină ce pieptul ne străbate
Nadejde
E Lumina aprinsă-n vitraliul privirii
Miezonoptică
Arde candela noptii pe-altarul vegherii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu