Vinerea pătimirii

E Vinerea Pătimirii,
Altarul e în doliu adânc,
Iar Crucea răstignirii
E plină de flori triste.

Prohodul se cântă-n tropare,
Şi clopotul sună ecouri line
Chemând la-nchinare
Pe cei ce încă mai dorm.

Iadul şi-avântă cu îndârjire,
În ziua aceasta,
Întreaga-i oştire
De gânduri şi fapte mârşave.

Din înălţimii necuprinse,
Priveşte îndureratul Părinte
La candela inimilor stinse,
Ce nu s-au aprins
Nici măcar acum.

Răstignitul ne-aşteaptă
Şi-n cel din urmă ceas
Cu fruntea ridicată
Zicând: „Tată îi iartă!”

A iadului putere
Se stinge încet, încet...
Moartea a fost învinsă!
Printre lacrimi de durere
Se vorbeşte de-o Înviere...

Sorin Micuțiu

09.04.2015

PREFAŢĂ la Volumul „40‛

Visul continuă...

O nouă lansare de carte

Pentru prietenii din București si nu numai, am o deosebită plăcere să vă invit la lansarea cărţii mele ”40” - POEZII - Editura Art Book. 

Cu această ocazie se va lansa și Antologia Lirei 21, Versuri și proză, dar și alti colegi de cenaclu pe care îi veți regăsi în afiș.

 

Felicitări tuturor și să ne întâlnim sănătoși!

Mărțișor - Haiku

mărțișor hornar –
pe chipul ars de geruri
nicio grimasă

·          *  *  *

zori în cimitir  –
mărţişorul strâns în pumn
pe cucea mamei

"Eu" şi "eu"

Azi, în tăcere,

am făcut o călătorie
lungă, în cădere…
până în adâncul inimii…
Am mers pe cărări de iubire
şi apoi,
m-am coborât în adâncul
care încă mai ascunde multe mistere…

Yearning for myself

I dream

in the Springtime

rocking in evening’s arms

playing barefoot

through large puddles

blowing on dandelion stems

the bumble bee bound

with a silk thread

an imaginary dragon

hopscotch in the dust

bathing in the creek

they are far away

I live

as if I’m not

my heart is rowing

exhausted by dreams

under the canopy of time

I sift memories

shadows pass

out of me

I am yearning

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Iubesc

Iubesc!... În fiecare zi, iubesc!
Şi inima mea vrea să-Ţi cânte..
Ia-o Tu, Doamne, în mâna Ta
Şi ocroteşte-o până-n veşnicie,
Să-Ţi poată cânta şi cu îngerii.
Iubesc!... În fiecare zi visez
Că mă trezesc în zori
Bătăile Tale la uşă,
Iar eu sunt într-un alb curat îmbrăcat.
Iubesc, şi-mi pare că văd îngeri
Ce zâmbesc prin ochii celor ce mă privesc...
Sunt fericit că eşti lângă mine,
Că parfumul iubirii Tale m-a fermecat...

Iubiţi! Iubiţi! aş sfătui pe oricine...
Iubiţi-vă soţii, iubiţi-vă soţiile,
Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-vă copiii,
Iubiţi-vă păstorii, iubiţi-vă fraţii!
Dar nu uitaţi, în toate aceste iubiri, de Domnul!
Iubindu-i nu veţi împlini doar o poruncă,
Veţi arăta că sunteţi buni, blânzi şi smeriţi
Iubindu-i vă veţi îmbogăţi
Şi nu vor mai exista doruri să vă frământe
Pentru că zâmbetul iubirii va alina orice dor,
Iar inima în care a înflorit Iubirea,
Va mângâia cerul culegând nectarul,
ce-l picură peste lume Harul.

Urme-n neaua inimii

Cad din cer fulgi de zăpadă

Peste sufletu-mi sărman,

Ce-şi doreşte iar să vadă

Tineri adunaţi grămadă

Ca în fiecare an.

Ţurţuri agăţaţi de grindă,

Braţul lor în gol se-ntind...

Azi nu-i nimenea în tindă

Inima să mi-o aprindă

Cu un minunat colind.

Colindătorului închisorilor de ger - Centenar Traian Dorz - 100 de ani de la naştere

Tu, drag colindător, ce ai visat biserici pline,

Răsunând de cântec, radiind sfântă lumină,

Azi visul tău s-a împlinit, “La căsuţa unde-i neaua până-n tindă”

Iată, “Minunată-i Noaptea Sfântă”, casa este plină!

Azi tot mai mulţi, cu dor, “Lângă Ieslea Minunată”

Ne-adunăm voioşi cântând, “Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă”.

Din adâncul închisorii, ne-ai trimis de sărbători,

“O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată…”

Răsună sate şi oraşe…”O Sfânt Colind, o dalbe flori”,

Zorile ne prind adesea, umblând cu Vestea Minunată,

La umbra părului sălbatic

din frunze tinere
în nopţi pline de lună
ţi-am cântat
azi
numai ea îşi aminteşte

cuvântul dăltuit
în scoarţa copacului
martor atunci
tace
o să-l îngroape răşina

curgătoare ca o apă
simt poteca neatinsă
printre pietre
doar o floare
de pe ramul despletit
aidoma vieţii
scuturată


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Noaptea focurilor

ca o maree
îmi trag uşor răsuflarea
culeg flori de câmp galben-aurii
cu miros dulce
precum buzele tale
împletesc coroniţă
prefigurând soarele din ochii tăi

arunc-o iubito pe casă
pune-ţi o dorinţă
sigur va rămâne acolo
se va împlini
sunt gata să începem dansul

mi-e sete de viaţă
aprinde-mi făclia
în cercuri de jar şi scântei
voi cânta dragostea
o vom stâmpăra
scăldându-ne în râu
alergând prin roua sânzienelor

din volumul de debut:
”Vindecat de nevisare”, edit. Art Book, Bacău, 2011

Răspuns cu iubire fratelui meu

Pentru toţi acei ce se tem de eresuri şi alte şoapte viclene...

Dragul meu, îţi răspund azi în versuri:

Nu-ţi fie teamă de eresuri!

Nici de-a pustiului jivine

Ce-ţi fură ruga-n nopţi senine

Când Iubirea-i pururi neînvinsă,

Vei fi în biruinţa-i necuprinsă,

Şi din orice-adâncuri sau vâltoare,

Ieşi-vei c-o manta strălucitoare.

În biblioteca prietenilor :)

Multumesc, Ana Maria Gîbu!

Lansare de carte - vă așteptăm :)

Mamă

Ocean de gânduri
luntre cu vâsle obosite
şi valuri cărunte
îţi cad pe umeri

în zbor altruist
clădeşti veşnicia
pe aripa-nserării
lumină lină eşti
vecernie sufletului meu

aştept răsăritul stelelor
să visez cu ochii deschişi
tăcerea din jur
sub tălpile goale
miresme de primăvară
se adâncesc
în urma paşilor tăi

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book 

LIRA21- CELE MAI FRUMOASE POEZII 2013

www.lira21.ro 

CENACLU LITERAR ONLINE 

 CELE MAI FRUMOASE POEZII/ 2013

 Grafica postata în site Lira21

- Vlad Turburea -

Clik pe imagine

Grupul celor 7 - no 17 - Neopoetica

Publish at Calameo or read more publications.

Psalm

Îndepărtează-mă,
Dumezeule,
de ceea ce doresc
şi nu-mi e de folos

şi asemeni Sfântului
cel învăţat
cu ţepuşul lăsat,
arată-mi ispta
ce încă mai are putere
să mă ţină departe de Tine.

Mai aproape de Tine,
mai lângă Tine vreau
îndepărtează-mi vorbele
născute doar pe buze
şi dă-i glas inimii.

Doar ea nu poate să mintă....

La ceas de vecernie

Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ. 

Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele!

Au înflorit macii printre gânduri

poem pentru tata

Îmi amintesc
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil

un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece

în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau deajuns
te săturai privindu-ne

așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări

P.S. Am revenit la aceste gânduri scrie mai de mult pentru că se pare că așteptările sunt pe sfârșite :(

 În curând va șterge lacrima de pe obrazl mamei...

Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia tatălui meu și nu l-ai dat în mâinile vrajmașilor și ai mântuit din nevoie su­fletul său. Și acum, te rog Stăpâne, să acoperi pe tatăl meu cu mâna Ta și fă să vină peste el mila Ta, ca s-a tulburat sufletul său și amarnic îi este să iasă din slăbănogitul său trup. Ca nu cum­va vicleanul sfat al celui potrivnic să-l în­âm­pine și să-l poticnească întru întuneric, pen­tru păcatele cele făcute de el, cu neștiință  sau  cu știință, în viața aceasta. Milostiv fii lui, Stă­pâne, și să nu vadă sufletul său întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei stră­lu­ciți și luminați. 

Și când îl vei vei judeca, să nu-l apuce mâna stăpânitorului acestei lumi, ca să nu-l surpe pe el, în adâncul iadului, ci stai lângă  el și-i fii Mântuitor și sprijinitor. Mi­luiește, Doamne, sufletul tatălui meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.