Sunt aici

 cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins

 
Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- Editura Art Book

A nins...

 
 

A nins în visul meu azi noapte,
A nins peste neputințe și ofuri,
A nins peste bradul cel mândru, smerindu-l,
A nins peste amintiri și regrete,
A nins peste tăceri și cuvinte nerostite,
A nins în sufletul meu, liniștindu-l,
A nins peste gânduri, purificându-le,
A nins peste lume, învăluind-o în alb,
A nins... și totul a devenit mai clar.
 
A nins... doar dorul a răzbit printre fulgi
Și-n ninsoarea asta am găsit pacea,
Am găsit răspunsuri și alinare,
Am găsit puterea de a merge mai departe.
 
 
10.01.2024
Sorin Micuțiu

Te iubesc, suferinţă!

Te iubesc suferinţă,
chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...

Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc să mă pot ridica.

Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!

*  *  *

Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Împânzesc cerul cu vise

lângă zidul plângerii
depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 Edit. Art Book, Bacău, 2011

Ce este Viața?

 

Este MAMA,
începutul tuturor începuturilor,
rădăcina arborelui existenței noastre.
Cuvântul MAMĂ înseamnă viață,
izvor nesecat de iubire pură.
 
Este copilăria ușilor fără zăvoare,
grădina fermecată a inocenței,
din care zburăm repede,
fără a ne mai întoarce
niciodată cu totul.
 
Este adolescența,
vârsta marilor schimbări,
cu vârtejuri de emoții
și focuri ce ard în lampioane,
în căutarea identității.

A mai trecut un an...

 

A mai trecut un an...
E iarăşi noaptea dintre ani,
Cu vise noi și amintiri.
 
A mai trecut un an...
Ne trezim făcând bilanţuri,
„Trăgând linie” - dorințe (ne)împlinite.
 
A mai trecut un an...
E vremea să retrăim nostalgii,
Să ne pierdem în gânduri.
 
A mai trecut un an...
Am trăit cu rost?
Am iubit, am dăruit?
 
A mai trecut un an...
Prieteni... dușmani?
Să ne bucurăm de ce avem.
 
A mai trecut un an...
Nu știu cum măsoară Dumnezeu timpul,
Dar știu că fiecare clipă e un dar.
 

31.12.2024

Sorin Micuțiu

Darul

Aș vrea să fiu păstorul de la stână,
Să-ți cânt la geam cu flori de măr în mână 
În ieslea ta cea rece și săracă,
Cojoc să-Ți pun căldură ca să-Ți facă. 

Să las o clipă turma de mioare
Să cânt gemând  iubirea care doare.
Aș țese-un dar din zarea cea albastră
În albul legănel să te-ncălzească.  

Darul cel mai prețios

  

În seara sfântă de Crăciun, cu stele strălucind,
Am pornit iar la colindat, cu sufletul zâmbind.
Pe la prieteni dragi am mers, cu voie bună în gând,
Să le aduc un strop de cer, un cântec și un colind.
 
Dar fără să-mi sau seama, în noapte luminată,
Am oprit la oameni ce nu mi-au deschis vreodată.
Am cântat cu drag și lor, sub geamuri înghețate,
Și am văzut iubirea, schimbându-le pe toate.
 
Colindând în casa lor, am înțeles mai bine,
Darul cel mai prețios e bucuria-n sine.
Nu doar la apropiați, ci și la cei departe,
Să ducem vestea bună, fiind lumină-n noapte!

20.12.2024

Sorin Micuțiu

Libertate în lanțuri

 

 

16 decembrie 1989. Ziua în care la Timişoara s-a strigat „LIBERTATE!” şi „JOS CEAUŞESCU!”. Începuse Revoluţia

În 16 decembrie '89, la Timișoara,
strigam cu toții: „Libertate și Dumnezeu este cu noi!”
Anii au trecut, dar oare ce-am câștigat?
Libertatea visată sau doar altfel de lanțuri?
 
Avem libertate, dar zăvoare la uși și inimi,
ne închidem singuri, de frică și de dor.
Avem libertate, dar o folosim să înrobim,
pe cel de lângă noi, pe frate și pe soră.
 
Avem libertate de exprimare, dar vorbim mult
și uneori uităm adevărul intenționat.
Avem libertate, nu mai sunt granițe,
dar uităm să mai vorbim românește, să ne iubim.

Reflecții ( de Ziua Națională a României - 1 Decembrie)

 
În fiecare sfat,
să vezi iubirea,
ca o rază blândă
ce-ți luminează calea.
 
În fiecare mustrare,
să găsești înțelepciunea,
ca un prieten tăcut
ce-ți arată greșelile.
 
În fiecare îndrumare,
să descoperi calea,
ca un far în noapte
ce te ghidează spre lumină.

Născut învingător

23 nov.

la braţ cu timpul
am pornit la drum
într-o zi
de noiembrie
răsfăţat al sorţii
nu sunt
să fiu altfel
am renunţat
rătăcesc agale
pe cărările inimii
umbrele anilor
mă însoţesc
şi zâmbetul
din privirea mamei
de dincolo de stele

dau buzz vieţii
îmi place să trăiesc
online

Sorin Micuțiu

În nopţile reci

anii fulgeraţi de lună
muguri verzi
pe ramurile vieţii
zilele
capătă aripi
insipide trec
ceasurile 
unul câte unul
o ceaţă deasă
aşterne peste suflet
un somn vinovat
fire de coşmar
îmi leagă visele
guri de iad 
se deschid
odată cu cerul
râuri de întrebări
taie albie
în mine

adâncul inimii
dezgroapă sămânţa
încă vie
credinţa rodeşte primăveri

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Confesiune

sunt zile când
mă aud doar pe mine
îmi ies în întâmpinare
cu un surâs neînţeles
pe marginea buzelor
cuvintele se ofilesc
între două iubiri

parfumul de lut
îmbibat în trup
mă copleşeşte
gândurile incită
la nesupunere
simţuri neştiute
vin precum Ielele
la răscruce
îşi joacă hora
în jurul sufletului
spre a-i fura frumuseţea

Eternitatea iubirii

Când sunt cu tine
timpul devine o iluzie
iubirea transcende orice clipă
dincolo de orizonturi
pământul se transformă în cer
prietenii și dușmanii
se regăsesc în umbra iertării
nu există „aici” sau „acolo”
doar prezența iubirii
unind sufletele
dincolo de timp și spațiu
fără limite și margini
trăind zilele și nopțile
învățând din fiecare experiență
apreciind fiecare moment
povestea ce nu are sfârșit

18.11.2024
Sorin Micuțiu

Orele zilelor mele

grăiesc cu mine însumi
vorbele îmi sunt încorsetate de lipsa de 
timp
pentru diagnosticarea Logos-ului
Kronos are nevoie de roade

descompun în miimi de secunde minutele
ierarhizez evenimentele clipă cu clipă
le împart egal relativ confuz
să-mi ajungă pentru douăzecișipatru de 
porții

Nocturnă

 

apusul îngroapă
tiptil soarele
sub mantia nopții
prima stea căzătoare
aleargă în oglinda cerului
ca o trenă de mireasă
se întinde în urma ei
lumina
 
de pe umerii lunii
întunericul se rostogolește
ca un șal
deasupra mea
îngerii cântă pricesne

Sorin Micuțiu

Călător

 

Sunt călător
prin timp și spațiu
căutător de sensuri
într-o lume de mistere
împărștii zâmbete
iubire necondiționată
gesture mici
nu cer nimic
dragostea dă
dragostea primește

10.11.2024

Sorin Micuțiu

Netimp de noiembrie

nu contează câţi ani am
atâta timp cât respir
minunea din fiecare clipă
trăiesc şi visez
trecerea timpului
e neputincioasă

până mai ieri
am scris despre el
ca despre o unitate de măsură
un grăunte de nisip efemer
captiv într-o clepsidră
ireversibil azi şi reversibil mâine
parcă eram obsedat
de trecerea lui

Prieteni și tăcere

 

Motto: ”Numai cei ce știu tăcea
când vorbesc, grăiesc ceva” (Traian Dorz)
 
În cercul strâns de prieteni,
cuvintele sunt rare,
dar pline de nădejde.

Prietenii adevărați
nu au nevoie de multe vorbe,
ei știu să asculte,
să fie prezenți.
În tăcerea lor,
vorbesc ochii înlăcrimați
la rugăciune,
când lumea-i plină de zgomot și haos.
Inimile lor,
o comoară de aur,
nu te judecă,
nu te grăbesc,
doar te iubesc.
 
28.10.2024
Sorin Micuțiu

Monolog

 

foșnetul ultimei frunze pe ram
mă neliniștește
mi-e teamă că odată cu ea
se va rupe și vraja visului pierdut
în spuma neputințelor noastre

pentru fiecare despărțire
am pus deoparte o crenguță de vâsc
poate într-o zi copleșiți de amintiri
vom răsturna din nou munții
mustind de viață ca-n ziua dintâi

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018