vara hoinărește
ascunsă-n aroma pâinii
coaptă pe vatră
zâmbește smerit
în roua ochilor
îngenunchează desculță
lângă sufletul meu
și mă înalță
până la soare și înapoi
toamna se tânguie
simte în ceafă
răsuflarea iernii
obrajii înfloriți
dau timpului arvună
cerând cu insistență
un ceas mai mult la masa
roadelor târzii
din pomul vieții
tot ce am cules
sunt doar frunze
30.09.2022
sorin micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu