Lacrimile inimii
se scurg încet,
adânc și dureros,
ca o rană deschisă
ce nu se vindecă.
În tăcerea nopții,
plâng în taină.
Sunt grele,
ca un nor de plumb,
apasă greu.
Sunt fierbinți,
ard pe obraji,
lăsând urme adânci.
În clipe de suferință,
mă ard pe dinăuntru.
Sunt amare,
ca pelinul ce-n tăcere îl sorb.
În clipe de dezamăgire,
îmi lasă un gust de durere.
sunt dulci,
ca mierea ce curge lin
din fagurul iubirii.
Din ochii plini de bucurie,
îmi umplu sufletul
cu zâmbetul smerit al nădejdii.
Sclipesc ca stelele pe cer,
vindecă rănile,
aduc alinare.
În brațele iubirii,
găsesc mereu răgaz
să mulțumesc
pentru tot ce am,
pentru tot ce sunt.
sunt parte din viața mea.
Fie că sunt de durere
sau de bucurie,
ele îmi arată că sunt viu,
că simt,
mă ajută să cresc,
să iubesc,
să trăiesc.
07.10.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu