Sunt ceea ce sunt,
un suflet în zbor,
dar când uit
să-mi deschid aripile
încetez să fiu
ceea ce-aș putea.
atunci când sunt om,
și lumina-n mine
strălucește clar,
dar când uit să fiu,
pierd ceea ce-aș putea fi.
o flacără în noapte,
cu nădejde vie,
dar când uit să ard
în întuneric mă pierd,
departe de ceea ce-aș putea.
când iubirea mă înalță,
și stelele-n ochi mi s-aprind
dar când uit să iubesc,
lumina din mine pălește,
și tot ceea ce-aș putea fi.
o făptură sub cer,
cu credință puțină,
dar când uit de El,
rătăcesc prin lume,
și tot ce am se risipește.
când în El mă regăsesc,
și pacea-n suflet
se așterne blând,
dar când uit să cred,
sunt, dar nu mai sunt.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu