Ascultați,
tineri,
glas de bătrâni,
ce sfaturi de
viață,
și înțelepciune
vă dăruiesc.
Nu-i lăsați să
plece,
mai au comori
de-mpărțit,
în lumea largă
nu le veți găsi
nicăieri.
Cărțile sunt multe,
dar un sfat
bătrânesc,
e ca o fântână
de apă vie,
curge neîncetat.
Inima
deschideți,
nu mai zidiți ziduri,
înțelepciunea
lor e un dar,
Nu-i numiți
demodați,
ei sunt
rădăcina,
ce ține trecutul
strâns,
în prezentul ce se zbate.
Ascultați-le
cuvântul,
e puntea spre
statornicie,
și-nțelepciunea
lor,
vă va ghida
pașii în noapte.
Priviți spre
cer,
unde stelele
strălucesc,
ele sunt ca
bătrânii,
faruri călăuzitoare.
Ascultați de
vânt,
printre adieri
vă șoptește,
de eroi și
înțelepți,
ce-n trecut au
lăsat urme.
Nu uitați de
cântec,
de glasul ce
răsună,
în inimi și-n
suflete,
ca un ecou ce nu
se-astupă.
Și-n final, să
știți,
că fiecare clipă
e prețioasă,
iar
înțelepciunea bătrânilor,
e ca o carte
nescrisă,
dar neprețuită.
Cine nu-și
cunoaște trecutul,
riscă să crească
fără rădăcini,
viitorul e ca un
pom fără rod.
Privește în
urmă,
ia aminte la
lecții,
și vei vedea că
viața
e un dar, din
dar.
25.06.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu