Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Zorii din rug

 

 au înflorit trandafirii
fiecare petală
fereastră
durerii tăinuite
aşteaptă o minune
umbra unei lacrimi
pâlpâie
pe-a crucii povară

în lutul
fiinţei mele
trag brazdă

cerşesc
din netimpul Tău
o singură clipă
să-mi pregătesc rugul
cuvinte să ard
cenuşa lor
mi-e începutul

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Dincolo de prezent

împotriva timpului

mă răzvrătesc

şoapta vântului

îmi zguduie lutul

în jarul iubirii

l-am ars

şi l-am stins

grea spovedanie

felinarele inimii

luminează vitralii

o sete crescândă

dezleagă suspine

pe altare

ard anii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Între două iubiri

călătoresc prin viață
cu pas nepregătit
prea adesea forțat
să-l împart
cu nerăstignitul
din eul meu
 
iubesc
dar lumea
mă pierde
în labirinturi de vise
iscusit vânturate
în somnul din care
nu pot vedea Lumina
înmugurind timidă
peste abisul
unde-mi dispar
rând pe rând
clipele
zilele
anii

...
 
călătoresc prin cuvinte
și mii de stări
nemaitrăite
mi-nalță pasul
după fiecare șovăire
spre ceva mai înalt
Golgota inimii
 
învăț să iubesc
fiecare biciuire
a suferinței
și trag după mine
bucuria
de a nu mai fugi
de răstignire
 
31.01.2021
Sorin Micuțiu 

Cad din cer fulgi de zăpadă (Urme-n neaua inimii)

Cad din cer fulgi de zăpadă Peste sufletu-mi sărman, Ce-şi doreşte iar să vadă Tineri adunaţi grămadă Ca în fiecare an. Ţurţuri izvorând de grindă, Braţul lor în gol se-ntind... Azi nu-i nimenea în tindă Inima să mi-o aprindă Cu un minunat colind.

Psalm ( XXXIII )

 

Doamne,
îți mulțumesc pentru acest pământ românesc,
deși el tremură sub pașii noștri dezbinați
și pentru oamenii lui,
care uneori uită că merg pe același drum.

Îți mulțumesc pentru lumina care răsare,
chiar dacă noi ne închidem în umbre,
și pentru aerul care ne mângâie fața,
chiar dacă vorbele despre dragoste de neam
nu țin de cald.

Îți mulțumesc pentru râurile
care curg neobosite,
fără să se certe cu pietrele
și pentru copacii care stau drepți,
deși vânturile dezbinărilor
ne zdruncină rădăcinile.

Ajută-ne, Doamne,
să ne încălzim unul pe altul cu fapte,
nu doar cu vorbe
și să găsim în inimile noastre
unitatea străbunilor noștri.

Amin.

01.12.2025
Sorin Micuțiu

La mulți ani, români frumoși!

 

Astăzi, 1 Decembrie,
simt cum pământul acesta
munte, câmpie, mare
îmi respiră în suflet.
Mă las purtat prin cărările lui
ca printr-un album viu,
în care fiecare pagină
e un colț de rai.
 
Mă opresc în curțile mănăstirilor
cu ziduri îmbibate de istorie
și în bisericile de lemn,
curate ca niște izvoare.
Acolo mă simt aproape de cer
și mai aproape de mine.