Astăzi, 1 Decembrie,
simt cum pământul acesta
munte, câmpie, mare
îmi respiră în suflet.
Mă las purtat prin cărările lui
ca printr-un album viu,
în care fiecare pagină
e un colț de rai.
Mă opresc în curțile mănăstirilor
cu ziduri îmbibate de istorie
și în bisericile de lemn,
curate ca niște izvoare.
Acolo mă simt aproape de cer
și mai aproape de mine.
În mine cântă doina
când sufletul mi-e greu.
Port în sânge basmele lui Ispirescu,
unde binele învinge fără ezitare
și îmi aduc aminte
proverbele din bătrâni:
„Vorba dulce mult aduce”
și îmi aleg cu grijă cuvintele.
„Bine faci, bine găsești”
și îmi deschid sufletul spre semeni.
„Apa trece, pietrele rămân”
iar eu aleg să fiu stâncă.
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”
și mă țin drept în bunătate.
În ziua aceasta,
mă simt mai român ca oricând
și spun, cu inimă plină:
La mulți ani mie,
la mulți ani ție,
la mulți ani, români frumoși!
simt cum pământul acesta
munte, câmpie, mare
îmi respiră în suflet.
Mă las purtat prin cărările lui
ca printr-un album viu,
în care fiecare pagină
e un colț de rai.
cu ziduri îmbibate de istorie
și în bisericile de lemn,
curate ca niște izvoare.
Acolo mă simt aproape de cer
și mai aproape de mine.
când sufletul mi-e greu.
Port în sânge basmele lui Ispirescu,
unde binele învinge fără ezitare
și îmi aduc aminte
proverbele din bătrâni:
„Vorba dulce mult aduce”
și îmi aleg cu grijă cuvintele.
„Bine faci, bine găsești”
și îmi deschid sufletul spre semeni.
„Apa trece, pietrele rămân”
iar eu aleg să fiu stâncă.
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”
și mă țin drept în bunătate.
mă simt mai român ca oricând
și spun, cu inimă plină:
la mulți ani ție,
la mulți ani, români frumoși!
01.12.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu