Psalm ( XXXIII )

 

Doamne,
îți mulțumesc pentru acest pământ românesc,
deși el tremură sub pașii noștri dezbinați
și pentru oamenii lui,
care uneori uită că merg pe același drum.

Îți mulțumesc pentru lumina care răsare,
chiar dacă noi ne închidem în umbre,
și pentru aerul care ne mângâie fața,
chiar dacă vorbele despre dragoste de neam
nu țin de cald.

Îți mulțumesc pentru râurile
care curg neobosite,
fără să se certe cu pietrele
și pentru copacii care stau drepți,
deși vânturile dezbinărilor
ne zdruncină rădăcinile.

Ajută-ne, Doamne,
să ne încălzim unul pe altul cu fapte,
nu doar cu vorbe
și să găsim în inimile noastre
unitatea străbunilor noștri.

Amin.

01.12.2025
Sorin Micuțiu