Psalm (XXXVIII)

 

Doamne,  
când m-am depărtat de Tine,  
am simțit cum mă frâng  
ca o ramură.

Lumina s-a retras încet  
și am văzut  
cât de gol e drumul  
pe care l-am ales singur.

Am simțit nimbul plecând  
ca o respirație caldă  
care nu mă mai putea urma.  
Și m-am temut.  
Nu de Tine,  
ci de mine.

În deznădejdea mea,  
am crezut că totul s-a sfârșit.  
Că nu mai există întoarcere,  
că numele meu s-a stins  
din Cartea Ta.

Dar în tăcerea aceea grea,  
în care rușinea  
îmi ținea capul plecat,  
am auzit un glas  
care nu venea din afară.

Și Tu mi-ai spus:  
Nu te-am părăsit.  
Tu ai plecat,  
dar Eu am rămas  
așteptându-te.  
Nimbul nu s-a stins,  
doar s-a ridicat mai sus  
ca să-l vezi  
când vei ridica privirea.

Doamne,  
mulțumesc pentru că,  
deși m-am depărtat,  
nu m-ai lăsat să cad  
din palma Ta!

27.01.2026
Sorin Micuțiu

foto: Când îți pleacă nimbul...

"La Sucevița, cineva a îndrăznit să formuleze această întrebare nu în cuvinte, ci în culoare.

Un iconar anonim a pictat ceva ce nu mai întâlnim nicăieri în tradiția bizantină: o aureolă în mișcare. Nu dispărută, nu ștearsă, ci plecând. Fugară..." (Pr. Ioan Gânscă)

Mănăstirea Sucevița aflată la 55 km de Suceava (DN17A) și 18 Km de Rădăuți, cu hramul „Învierea Domnului” a fost zidita în sec al XVI-lea de Ieremia Movilă, Domn al Moldovei între 1595 și 1606. Pictura realizată în frescă de pictori moldoveni precum Ioan Zugravul și fratele sau Sofronie, se păstrează în forma sa originală. Faimoasă pentru frescele sale exterioare, Mănăstirea Sucevița este considerată „Biblia în imagini”