"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )
în podul palmei
ascund o fărâmitură de pâine
inepuizabilă anafură
la masa tăcerii
29.09.2022
Sorin Micutiu
 |
pe
o bancă austeră
într-un colț ferit
de furtuni sufletești
prefer să mă mint singur
are efect anestezic
sparg ferestre
în pântecul zidului
ridicat împotriva
vorbelor aruncate în vânt
măcar un ceas
să mă strecor
în nemărginita grădină
la umbra întregului
retrăiesc sfios
primele mișcări
din clipa fecundării
în codul genetic
îmi temperez firea
prea visătoare uneori
ochii și buzele
sunt ale mamei
nu mă îndoiesc nicio clipă
din vol. Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014
foto: Un trecator ca o umbra in noapte – Desen de Corina Chirila
Turca de la Holbav se joaca de Sfantul Nicolae, in data de 6 decembrie, dorind parca sa vesteasca sosirea sarbatorilor de Craciun.
Turca de la Holbav se joaca de catre o ceata de feciori. Acestia au mai multe denumiri in interiorul cetei – vatafum mare, vataful mic, crasmarul, casierul, colacarul si turcasul – acesta fiind cel care joaca turca. Cu toate acestea cel care are un cuvant de spus si care este cu adevarat ascultat este vataful mare. Lui ii datoreaza toti ceilalti un juramant de credinta.
Aceasta ceata incepe in data de 6 decembrie si se termina in data de 7 ianuarie. In tot acest timp, atat feciorii, cat si fetele se aduna la unul dintre ei, impodobesc turca, invata colindele si incep colindatul odata cu Ajunul Craciunului. Mai inainte de a pleca cu colindul, ceata de feciori trece pe la preotul din sat pentru a-l colinda primul si a le da binecuvantarea. Dupa casa preotului, urmeaza casa celui mai important om al comunei – cea a primarului, continuand cu restul locuitorilor.
Turca de la Holbav este insotita de multa veselie si muzica. Dupa ce se colinda, feciorii din ceata incep sa joace turca, dupa care acestia sunt recompensati de catre sateni.
In data de 7 ianuarie vataful invita tinerii din sat la masa pe care o organizeaza in cinstea acestui obicei.
Foto: http://media.realitatea.ro
pe crucea
Părintelui
mantie de nea *
11.02.2021
Sorin Micuțiu
* I-a dăruit Dumnezeu haină...dacă oamenii i-au luat-o.
12 februarie 1938 – “Sfârşit de boli, suferinţe şi necazuri, Părintele Iosif Tifa a trecut la Domnul în ziua de 12 februarie 1938, de la locuinţa sa din Sibiu, str. Aleea Filozofilor, nr. 18.
Sărbătoarea îndoliată a înmormântării Părintelui Iosif a izvorât atâtea lacrimi din ochii fraţilor, încât el ar fi putut fi scăldat în ele, aşa după cum a fost înveşmântat necontenit în iubirea inimilor lor, duioasă, caldă, sinceră şi eternă el, cel dezveşmântat de haina preoţească pe care i-au luat-o nefraţii.
Un singur preot i-a făcut prohodul şi un singur clopot a tras după el o singură dată, de la o singură biserică, acompaniat de corul miliardelor de îngeri, împreună cu glasurile celor o sută de mii de fraţi ostaşi.”
Mai multe detalii despte Părintele Iosif Trifa aici: https://oasteadomnului.ro/pr-iosif-trifa-7/
