Cristelniţa Cuvântului

În aceeaşi cristelniţă ne-am născut,

sub acelaşi însemn,
sub acelaşi îndemn
al Duhului Sfânt,
în aceeaşi Biserică
Creştină, Ortodoxă.

Am avut,
atunci, demult,
aceeaşi frumoasă naştere
dar…
ne-am călcat făgăduinţa
lepădării de satana
făcându-ne vinovaţi tare
de aceeaşi neascultare
a protopărinţilor noştri.


Am neglijat porunca Iubirii,
Lumina lui Dumnezeu,
lăsându-ne învăluiţi
de întunericul urii cumplit
şi muşcând cu nesaţ
din fructul opririt…
…
Azi, căzut fiind,
în starea fiului risipind,
potirul îl umplu cu lacrimi
dorind o nouă naştere,
spre-o nouă creştere,
din Cristelniţa Cuvântului,
tot sub acelaşi însemn,
tot prin acelaşi îndemn,
al Duhului Sfânt
şi-n aceeaşi Biserică,
Creştină, Ortodoxă.




Azi Te simt lângă mine
Cum vii, Dumnezeu,
Şi îţi pui palmele sfinte
Pe creştetul meu
Mă iartă!...
Crezusem că adie vântul,
Dar erai Tu, Cuvântul!