Unde ești, prieten drag,
în ce colț de lume?
Te caut în tăcerea nopții,
în mesajele ce vin
și pleacă
fără nume,
întrebându-mă mereu:
ești bine,
ești în siguranță?
Ce faci, prieten drag,
în ce vis te pierzi?
Te caut în amintiri,
în zâmbete și lacrimi,
în fiecare urmă
lăsată pe cale,
întrebându-mă mereu:
ești bine,
ești fericit?
Unde ești, umbră tăcută,
în ce taină te ascunzi?
Te caut în șoaptele vântului,
în umbrele nopții,
în fiecare colț întunecat,
în fiecare vis ce-l pătrunzi,
întrebându-mă mereu:
ești bine,
ești aproape?
Și dacă te găsesc,
în lumina dimineții,
vom împărți tăcerea,
vom păși împreună
purtându-ne crucea
pe cărările vieții,
întrebându-ne mereu:
ești bine,
mai poți?
....
Unde ești, suflet rătăcit,
în grădina vieții?
Te caută și Dumnezeu,
în adierea zilei,
tulburând cu blândețe
liniștea dimineții,
să-ți aducă pacea,
să-ți aline grija
zilei de mâine.
Unde ești...
19.08.2024
Sorin Micuțiu
"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu