Psalm ( XXXII )

Doamne, astăzi nu cer nimic, 
doar îți mulțumesc  
că mi-ai dat oameni 
care au fost lumină
și mi-ai lăsat amintirea lor 
ca o candelă aprinsă.

Îi port în mine -  
în felul în care zâmbesc,  
în felul în care iert,  
în felul în care privesc cerul  
și știu că nu e gol.

Mi-e dor, Doamne...

În Tine îi regăsesc.  
În Tine îi încredințez.  
În Tine mă vindec de dor.

Te rog, odihnește-i în iubirea Ta
și dă-mi puterea să-i păstrez vii  
în felul în care iubesc.

01.11.2025
Sorin Micuțiu

Mărturisire

roiesc în jur
umbre fără de chip
iscodind toate tăcerile mele
și visele
la care priveam cândva ca la munții
după care se ascundea soarele
încrezător că va fi și un mâine

ce fericit eram
ce fericit sunt
fiindcă înăuntrul meu
ești tu
Soarele meu
care îmi luminezi totul

toate bucuriile nemărturisite
din gândurile
și inima mea
îmi șoptesc
să-mi împreun mânile
cu ale tale

Sorin Micuțiu

Psalm ( XXXI )

 

Doamne, Tu știi
cum mi-am așezat pașii spre Tine,
cum am crezut în oameni
și în cuvântul lor.
 
Dar iată,
puțin înainte de răsărit,
m-am trezit singur,
lăsat în tăcerea drumului.
 
Și totuși, Tu ai rămas.
Când oamenii au plecat,
Tu ai rămas să-mi spui
că drumul nu s-a sfârșit.

Psalm ( XXX )

  

Doamne,
Tu ai luat ce iubeam
și inima mi s-a strâns.
Mama mea,
Tatăl meu.
O zi fără ei
a devenit veșnicie.
 
”Nu plânge!”,
zici Tu
și încerc
să-Ți aud glasul
printre pașii grei
ai durerei.
 
Știu că-mi vei șterge lacrimile
și că într-o zi ne vom reîntâlni.
 
Atunci, Doamne,
inima mea va fi întreagă.

10.10.2025
Sorin Micuțiu

Psalm ( XXIX )

  

Binecuvântează, Doamne,
prietenii mei virtuali -
cei ce mă citesc fără să mă vadă,
cei ce-mi sunt aproape
când lumea pare departe.
 
Nu i-am întâlnit pe toți
față în față,
dar le simt bunătatea,
le aud dorurile,
le văd lumina
ascunsă între rânduri.
 
Fă, Doamne, ca mesajele noastre
să fie semințe de bucurie,
fiecare gând trimis
să fie un strop senin de cer.

Toamna din mine

 

ploaia cade liniștit
pământul își deschide porii
și primește totul
ca pe o binecuvântare
 
norii de deasupra seamănă
cu norii mei ascunși
și poate de aceea privesc ploaia
ca pe o oglindă spartă -
în fiecare picătură
o furtună,
un dor de curcubeu…
 
și poate că dorul de curcubeu
nu e altceva decât dorul
de a mă regăsi întreg
după fiecare toamnă
care mă risipește

03.10.2025
Sorin Micuțiu

Da și Nu

”Cuvântul vostru să fie: 

Ceea ce este da, da; 

şi ceea ce este nu, nu; 

iar ce e mai mult decât acestea, 

de la cel rău este.” 

( Matei 5,37 ) 

Între Da și Nu
stă un suflet nedecis,  
cu inima-n balans  
și zâmbetul înțelept:  
„Nu tot ce strălucește  
merită un da.”

Între Nu și Da
stă un gând cu mâinile-n șold,  
negociind cu inima:  
„Nu tot ce refuz  
e lipsit de iubire.”

Da să fie da… 
și Nu, nu, 
fără ecou dublu, 
fără mască.  

Alegere

De n-aș iubi ceea ce fac,  
de m-ar ademeni câștigul   
sau aplauzele deșarte,   
de n-aș simți 
cum timpul meu 
se înmulțește 
în slujba Celui ce vede…  
poate aș fi gândit altfel,  
poate m-aș fi așezat acolo 
unde mulți se strâng.

  
Nu rostesc nume.  
Dumnezeu cunoaște
 trudă, neputință 
și, da, lenea fiecăruia.

Și tot ce rămâne… 
e mila Lui.

02.10.2025

Sorin Micuțiu

Redobândiți-vă zâmbetul

uneori cutreier străzile
doar de dragul de a zâmbi
semenilor
poate părea stupid
într-o lume în care
nu se mai construiesc poduri
între suflete
gestul acesta
deschide o ușă
poate ultima
la capătul răbdării

nu mută munții din loc
dar înseninează frunțile
ridică ploapele
împovărate de lacrimi
fiecare respitație
dă inimii
un alt puls
gropițele din obraji
se umplu de soare
din colțul gurii
fuge tristețea
iar  buzele
plâng
de bucurie
până și gâtul
numai înghite  în sec

hai și tu cu mine 
nu te costă nimic
într-o zi
plimbarea aceasta
îți va întoarce înmiit
credința
că Raiul 

începe cu un zâmbet

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii
 
octombrie
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe
 
vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

De la Ana la Caiafa

  

Mi s-a spus:
„Așteaptă”
„Mai vedem”
„Poate”
„Nu acum”
 
Și fiecare amânare
a fost o răstignire mică
fără lemn, fără sânge,
dar cu aceeași sete.
 
Când ai fi putut să-mi spui „nu”
și să mă lași să plec,
ai ales să mă ții în răspântii,
în răzgândiri,
în promisiuni…

Psalm (XXVIII)

Doamne,  
inima mea nu e întreagă.
Se frânge în dorințe, 
în temeri,
în chemări
ce nu-Ți aparțin.
O parte Te caută în liniște, 
cealaltă se pierde în zgomot. 

 
Mă trezesc dimineața
cu Tine pe buze,
dar seara
mă găsește uitând.
Îți dau ce e curat,
dar păstrez ce e ascuns. 
Și totuși, 
Tu mă cunoști întreg.  

Nu vreau să fiu împărțit.  
Fă-mă întreg prin Tine.
Ia ce nu pot vindeca 
și fă din mine
o singură inimă 
care bate doar pentru Tine. 

 
Primește-mă cum sunt,
dar nu mă lăsa să rămân așa.

Amin.

29.09.2025
Sorin Micutiu

Dialog cu o frunză

  

Stau de vorbă cu tine, frunză,
în vântul rece al serii de toamnă.
Cum te desprinzi atât de ușor de ramură,
fără teamă, fără regret?
 
Spune-mi, frunză,
nu ți-e frică să cazi
în golul care te așteaptă?
Eu cad în gândurile mele
și totuși mă tem
să las să plece ce doare.
 
Tu îmi răspunzi tăcut:

Psalm ( XXVII )

 

Nu am timp.  
Îl caut în buzunare,  
în privirea celor dragi.  
Îl cer, 
îl visez, 
îl plâng.

Îl împart:   
cu soția,
cu băiatul,
cu părinții
cu prietenii
și cu job-ul.

Fiecare clipă 
e o fărâmă de mine.  
O dau cu drag,  
dar mă întreb:  
unde sunt eu,
în toate astea?

Drum printre umbre

 

V-ați încurcat pașii în minciună
și ați uitat că drumul scurt
se sfârșește repede.
 
Nu vă port ură,
dar am învățat să privesc
dincolo de cuvinte.
 
Adevărul are răbdare,
iar eu merg cu el,
lăsându-vă graba în urmă.
 
*
 
Pentru cei care au ales miciuna și cuvintele ascunse,
aceasta este doar o privire calmă către drumul adevărului.
 
18.09.2025
Sorin Micuțiu

 

Crucea poetului

  

Crucea mea e cuvântul.
Îl port pe umeri,
îl ridic în fiecare vers,
îl apăr de uitare,
îl spăl cu smerenie.
 
Uneori o duc pe umeri,
alteori o las în pagini
să o poarte alții,
fără să știe.
 
Nu cer să fiu înțeles.
Cer doar să fiu citit
cu inima deschisă
și fruntea descrețită.

Psalm ( XXV )

Doamne, astăzi
n-am mai întrebat „de ce”.
Am acceptat că destinația
poate nu era acolo unde credeam.

Am zâmbit, Doamne,
pentru că am înțeles:
înțelepciunea nu strigă,
nu se scrie cu majuscule.

Nu m-am apărat,
nu am construit scenarii,
nu am căutat vinovați.
Am lăsat clipa să fie,
exact așa cum a venit.

Îndrumă-mă să pășesc cu pace.

14.09.2025
Sorin Micuțiu

La malul mării

  

Când pașii mei se afundă în nisipul ud,
îmi vine în minte o amintire
care nu-mi aparține,
dar care mă cheamă.
 
Lumina dimineții
se răsfrânge peste ape,
barca legănată de oboseală,
mrejele goale,
tăcerea
celor ce au trudit în zadar.
 
Pe țărm stă un străin,
glasul lui blând traversează valurile:
„Copii, aveți ceva de mâncare?”
 
Răspunsul - „Nu” -
nu e doar al lor,
este și ecoul golului
din inima mea.

Psalm ( XXIV )

 

Soția mea,
darul Tău desăvârșit.
Doamne, îți mulțumesc pentru ea,
floarea care înflorește în grădina inimii mele.
 
Îmbracă-i chipul în zâmbet și pace,
fă din zilele ei un cântec de bucurie,
iar dragostea noastră
să ardă mereu curată,
ca un foc aprins de Tine.
 
Binecuvântează-i pașii, Doamne,
ocrotește-i sufletul ca pe o comoară rară,
umple-i mâinile cu binecuvântări,
iar nopțile cu lumină lină.
 
Și lasă ca iubirea noastră,
crescută sub privirea Ta,
să fie mărturie vie că Tu ești credincios
și bunătatea Ta nu se sfârșește niciodată.
 
Amin!

10.09.2025
Sorin Micuțiu

Timp

Tablou de Mariana Oros

Timpul nu ne grăbește,
dar nici nu ne așteaptă.
Se strecoară printre noi
ca vântul toamnei
prin arămiul pădurilor,
lăsând goluri pe ramuri.

Spunem că nu avem timp,
dar, de fapt, ne lipsește curajul
să-l privim în față
și să-i spunem ce vrem cu adevărat.

Timpul nu se oprește
pentru regrete,
nici nu se întoarce
pentru promisiuni.
Iar noi alergăm
să-l prindem din urmă
cu mâinile pline de nimic.

E răscrucea unde se strâng
„nu azi”,
„nu acum”,
„nu pot”,
„vorbim altădată”
și, în șoaptă,
„niciodată”.