Iubesc simplitatea
mâinilor cu bătături,
chipurilor arse de soare,
ploaie și vânt,
căruțelor trase de cai
sau de boi,
mugetului vacii
la ușa șurii
în amurg,
râsetelor de copii pe islaz,
a bunicilor pe bancă,
în uliță povestind.
din ochii oamenilor senini,
cu sufletele pure
și zâmbete de lumină,
a zilelor pierdute
sub cerul unei veri albastre,
unde timpul curge lin,
fără grabă,
a florilor de câmp
și a păsărilor cântând
în zori de zi.
loc de întâlnire cu Dumnezeu,
în fiecare gest,
în fiecare clipă trăită.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu