Uneori mă simt obosit,
dar nu la capătul puterilor,
în fiecare zi iau urma cerbilor
și alerg după izvoare.
dar mă ridic repede,
cu fiecare pas,
mă apropii de visele mele.
dar îmi ascund lacrimile,
în tăcerea lor,
găsesc puterea de a zâmbi din nou.
dar nu-mi pot uita trecutul,
nimic nu mă face mai puternic
decât amintirile.
dar prefer șoapta rugăciunii,
doar în liniștea ei,
găsesc răspunsuri și alinare.
dar nu pot ascunde ceea ce sunt,
doar în felul meu de a fi,
pot trăi și iubi sincer.
fără timp,
alteori mă ascund în poezie,
mă găsiți printre rânduri...
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu