Eu sunt Dragobetele

Mă vezi și azi, copil cu ani puțini, 

pierdut prin fânețele albastre,

țin dragostea de mâine, strâns, în mâini,

legată blând cu fire lungi de astre.

Târziu eu m-am născut, din vânt și soare, 

din șoapte dulci și reci de primăveri,

în pieptu-mi simt cum crește-o sărbătoare,  

purtată-n dor de cântec și tăceri.

Eu sunt doar  Dragobetele, ascultă, 

prin ochii mei privește Creatorul,

când inimile-s calde, tremurânde, 

cu drag eu le învăț să-și țese dorul.

Sunt visul blând al primelor iubiri, 

când ochii mari, se aprind cu praf de stele,

sunt bucuria fără de sfârșit, 

albastrul viu pierdut printre zorele.

Mă vezi din nou iar copil? Sunt și în tine,

în ochii tăi senini ce-au fost pustii,

când dragostea curată-ți bate-n gene, 

să știi că sunt doar eu ... te-aștept să vii!

post-scriptum:

Să ne ajute Domnul Sfânt,

Să fim mereu curați și buni,

Ca pruncii fără de cuvânt,

Să moștenim cerești cununi!

23.02.2025
Sorin Micuțiu 

foto: eu mi-s dragobetele acela mic :)

Cuvântul nerostit

 

În adâncul cel mai tainic,
există un cuvânt –
o taină ascunsă,
ce nu poate fi șoptită,
nici scrisă,
nici măcar gândită.

E înrădăcinată-n suflet:
e frica,
e durerea,
e visul neîmplinit,
e tot ce n-a fost trăit.

E umbra din lumină,
e noaptea fără stele,
e cântecul mut al inimii,
e lacrima amară
strânsă-n tăcere.

Viciu

 

În trupul nostru
de humă și praf,
ascundem un viciu,
cu ochi de vultur,
cu inima arzând
de-o curiozitate crudă
privim spre semeni
să le vedem căderile,
ne hrănim din secrete,
din ascunse slăbiciuni,
ca lupii în noapte
pândim cu gânduri de iude
să adâncim durerea
sufletelor deja obosite.

În atelierul lui Brâncuși

 

Ziua Constantin Brâncuși. Pe 19 februarie 2025, se împlinesc 149 de ani de la nașterea marelui sculptor român

Mă pierd smerit în atelierul tăcut,
unde piatra a prins grai,
iar raiul ia contur.
"Cumințenia Pământului"
îmi șoptește blând,
că rădăcinile-s sfinte,
în pământul străbun.

"Sărutul" etern,
În piatră s-a topit,
o lecție de iubire,
ce timpul n-o șterge.
Două inimi unite,
îmi arată că dragostea
e un miracol nesfârșit.

DRAGOSTEA ȘI ÎNCREDEREA

În cleștii suferinței, 
iubirea înflorește, 
cu încredere deplină, 
bătând ritmic și sincer. 
Cleștii strâng, 
dar nu o strivesc – 
un duo perfect. 

În brațele încrederii, 
dragostea își găsește refugiul, 
unde inima poate să bată liber. 
Doar amintirile, 
ca niște umbre, 
se strecoară prin cleștii timpului 
și șoptesc povești de altădată, 
despre dragostea 
și încrederea pierdute. 

Nu sunt fan Valentine’s Day

Iubirea-i ca o haină
pe care o porți zi de zi,
nu doar o dată pe an
când te hotărăști s-o scoți la purtare,
să fii romantic și galant
în jurul unei cine fastuoase,
ca și cum iubirea ar sta între două feluri de mâncare.
 
Iubirea-i ca un serial de film
pe care îl savurezi oră cu oră,
cu episoade bune și altele mai puțin bune,
nu doar un episod special
pe care-l aștepți un an întreg
ca pe o premieră în care uiți să trăiești
până la următoarea reluare.

 Așadar, iubiți-vă în fiecare zi,
nu doar de Valentine's Day,
căci iubirea adevărată
este ca pâinea cu zahar:
simplă, dar hrănitoare!
 
13.02.2025
Sorin Micuțiu

Furtună lăuntrică

 

Un strat subțire de gheață
este uneori tăcerea,
un văl ce ascunde
o frământare lăuntrică,
un dialog aprins și viu
în bezna minții,
unde gândurile se încing
precum uleiul, în tigaie.

În tumultul acela
secrete se strigă,
nu-i pace în inimă,
nici un răgaz,
căci tăcerea nu-i tăcere
când cu tine te cerți,
e doar zgomotul sufletului,
prizonier de război.

Doar la Golgota,
în umbra Crucii,
se naște pacea!

13.02.2025
Sorin Micuțiu

Efectul unei tăceri

 

se spune că tăcerea vorbește de la sine
mierea este gustul ei
iar aurul culoarea
nu neg
deși pot contrazice
 
am întâlnit indiferența
o altfel de tacere
care doare
nu e comodă deloc
și nici dulce
e aridă
te distruge încet
e ca o oglindă
te atingi
și nu simți nimic

PĂRINTELE IOSIF TRIFA PROFETUL VREMURILOR NOASTRE

acrostih inspirat de viața și moștenirea Părintelui nostru

(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 
Pe-al vieții drum, lumină tu ne-ai fost,
Aproape de cei slabi și cei smeriți cu gândul,
Renaști în fiecare slovă și filă din ”Iisus Biruitorul”,
Iar jertfa ta rămâne-n noi, putere nesfârșită.
Nu doar preot, dar și duhovnic sfânt, te-ai arătat!
Tinerilor le-ai dat un drum curat,
Erai învățător în școala suferinței,
La poala crucii, cu lacrimi ne-ai chemat.
Eliberator ai fost Părinte, din moarte și păcat!
 
In vremi de ură, tu ai fost iubire,
Oastei Domnului, stâlp nezdruncinat,
Smerenia și-adevărul, din scrierile tale,
In sufletele noastre au adus bucuria,
Fericita întâlnire cu Mirele, Iisus.

Tăcerea care vorbește

 

În locul unui grai cald,
mi-a rămas o tăcere rece,
un nod în suflet,
pierdut în adâncuri.
 
Nu dor,
ci vinovăție-mi e tăcerea
căci am uitat să vorbesc,
am uitat să simt.
 
Tăceam,
dar tăceam cu inima grea,
tăcerea-mi adâncea umbra păcatului.
 
Iar Tu,
iubirea mea,
erai acolo,
în spatele ușii închise,
în tăcerea ce mă sfâșiea-n două.
 
Iartă-mi tăcerea,
care-ți vorbește
mai mult decât pot rosti!
Iartă-mi cuvintele,
care îți spun atât de puțin,
deși inima-mi vrea
să plângă-n fața Ta!
 
Mulțumesc pentru tăcerea Ta,
care mă învață să fiu.
mulțumesc pentru răbdare,
pentru iubirea care mă așteaptă.
 
Tăcerea mea se va topi în cuvintele Tale
și voi învăța să vorbesc cu inima curată.
 
08.02.2025
Sorin Micuțiu

Rugăciune

 

"...vă umpleţi de Duhul."
( Efeseni 5, 18 )

Doamne, 
umple vasul meu de lut 
cu mirosul raiului,
cu harul divin 
și pacea Ta nespusă,
să simt iubirea Ta
în fiecare clipă,
să-mi fie inima 
ca o floare de nard!

Doamne,
umple vasul meu de lut
cu mirosul cerului,
să-mi fie viața
ca un mir de preț,
păstrat pentru nuntă,
sfințit cu dragoste,
ca un legământ veșnic
între noi amândoi!

Întâmpinarea Luminii

În fiecare dimineață,
îmi deschid sufletul,
întâmpin cerul,
ca o floare în zare.
Strig cu toată fervoarea:
Primește-mă, Doamne,
în brațele Tale,
ca razele de soare
ce mângâie pământul!
 
Nu-i doar o simplă rugăciune,
e un dialog sacru,
un dar,
o întâmpinare.
Iar Dumnezeu răspunde,
într-o blândețe rară,
când omul întreabă
cu inima deschisă.