din mărul ce-a rodit în noapte
am muşcat cu lăcomie înfigându-mi dinţii adânc
nu m-a durut niciun gând
când în partea dreaptă a inimii se izbea de pereţi
tot mai stins ecoul sufletului
am aţipit sătul în otava aceea moale
ramurile decupau cerul ascunzându-l după frunze
o voce pătimaşă îmi gâdila auzul
iar trupul de humă
se topea în mrejele dezmierdărilor
o mână nevăzută mi-a aşezat sub cap
pernă albă cu miros de pâine coaptă în Rai
dorul nu moare niciodată mamă
am muşcat cu lăcomie înfigându-mi dinţii adânc
nu m-a durut niciun gând
când în partea dreaptă a inimii se izbea de pereţi
tot mai stins ecoul sufletului
am aţipit sătul în otava aceea moale
ramurile decupau cerul ascunzându-l după frunze
o voce pătimaşă îmi gâdila auzul
iar trupul de humă
se topea în mrejele dezmierdărilor
o mână nevăzută mi-a aşezat sub cap
pernă albă cu miros de pâine coaptă în Rai
dorul nu moare niciodată mamă
Sorin Micuțiu
Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu