În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când suntem chemați să reflectăm asupra căderii din Eden.
Într-un Eden modern,
virtual, ascuns în digital,
între ecrane și postări,
sub lumina ledurilor,
soarta-mi este în balanță,
ispitele noi
mă îndeamnă să mușc
din tentația rețelelor
și consumismul șoptit.
În ochii mei deschiși,
adevărul e crunt,
sub influența reclamelor,
mă pierd,
mă scufund,
în oceanul informației,
înghițit de valurile tehnologiei.
Mă lupt cu mine însumi,
între dorința de a fi liber
și frica de a pierde tot ce am,
în adâncul sufletului,
port o dorință fierbinte,
o scânteie de nădejde,
un dor de Acasă,
dincolo de pixeli,
dincolo de algoritmi și iluzii,
o rază de lumină mă cheamă,
un glas tainic îmi șoptește
că drumul spre Rai
nu s-a pierdut.
Eu sunt Adam,
în exil,
prizonier în umbrele ecranelor,
dar sufletul meu își amintește…
02.03.2025
Sorin Micuțiu
P.S. Într-un mod simbolic, exilul lui Adam din Rai nu s-a încheiat cu timpul, ci se perpetuează în fiecare dintre noi, în fiecare alegere de a fi mai aproape de tehnologie decât de esența noastră. Așa cum Adam a fost izgonit pentru că a gustat din pomul cunoașterii, astăzi, suntem ispititi de tentațiile digitalului care ne îndepărtează de sufletul nostru adevărat. Exilul lui Adam nu este doar un eveniment istoric, ci și o realitate continuă, ce se manifestă în fiecare zi în viața noastră modernă.
Un comentariu:
Raiul... Da, în exil!
Trimiteți un comentariu