luni, 7 septembrie 2009

Aduceri aminte

Doamne-nfiorat mi-aduc aminte,

ziua aceea mi-apare-nainte,

când, doar pe Tine alegându-Te,

m-am trezit plângând şi rugându-Te.


Cine altul sufletul meu ştie?...

Dă, Doamne, dorului meu tărie

să nu mai ard cum arde-un jăratic,

să nu mai fiu mereu singuratic!


M-ai privit c-o faţa fericită,

deşi uşa mi-era zăbrelită

Tu ştiai ce nu puteam a spune,

Şi mă chemai şoptit, pe nume!


Vino acum să zburăm peste nori

Ca să-ntâmpinăm eternele zări,

Despovărat de-a păcatului tină

S-odihneşti pe ţărm de vis şi lumină.


Vino! Iată-n dar o haină albă

Ca un crin din Rai cu floare dalbă,

Curăţită-n Sângele Iubirii

Care-a curs pe Crucea mântuirii....


Doamne, era într-un prag de seară,

Când Te întâlnisem prima oară,

Ti-am cerut să reclădeşti în mine,

Nadejdea uitată în ruine.


Mi-ai dat aripi pentru un zbor ceresc,

Alăturea de cei ce Te iubesc...

Doamne-nfiorat mi-aduc aminte,

ce zi, ce har, ce legăminte!

Niciun comentariu: