Între zori şi amurg

Ca un zăgaz
noapte căzu
a nu ştiu căta oară
peste fiinţa mea,
timpul se pierde
cu ce rămân...?

Într-un ceas de popas
văd tot ce a rămas nelucrat
şi, m-aş întoarce
s-o iau de la început,
dar e prea târziu -
ziua s-a dus...

Se ives zorii
unei alte zile,
crucea şi drumul
îmi stau înainte,
îngăduie-mi, Doamne,
să fiu azi ce n-am fost ieri.