sâmbătă, 12 septembrie 2009

Dacă n-ai fi Tu dragostea mea













Nu s-ar mişca nici o frunză,

Nu ar adia nici un vânt,

Liniştea n-ar fi deplină

Nici în cer nici pe pământ

Fără dragostea-Ţi ce plânge

Inima ce nu se frânge…


N-ar mai fi nici sori nici stele,

N-ar mai fi vreun curcubeu,

Visele s-ar sparge-n ţăndări,

Noapte-ar fi-n sufletul meu

Fără dragostea-Ţi ce cântă

Inima ce-n dor se-avântă…


N-ar fi bucuria de-a zâmbi

Nici dorinţa de a iubi

Floarea n-ar avea culoare

Nici parfum de sărbătoare

Fără dragostea-Ţi cu dor

Pentru tot omul muritor.


N-ar fi alei să ne plimbăm.

N-ar fi cer să-mbrăţişăm

N-ar fi doruri răpite-n nori

Să-ntâmpine eterne zori,

Fără dragostea-Ţi de frate

Ce uneşte, nu desparte.


N-ar fi rugi neîncetate,

Nici ieratre de păcate,

Şi nici inimă ce plânge

Când la pieptul ei te strânge

Fără dragostea-Ţi de părinte

Ce-ascultă orice rugaminte


N-ar fi luna să reverse raze

Cu luciri de reci topaze...

Şi nici nopţi de poezie,

Dar nici mână să le scrie,

Fără dragostea-Ţi ce-n vie

Vers de dor, rouă târzie...


Un comentariu:

Mariana spunea...

Câteva versuri vin din urmă şchiopătând, dar cu acelaşi dor...

N-ar fi aripi de iubire,
N-ar fi zbor de fluturi albi
Clipele ar fi prea grele
Norii zilei n-ar fi dalbi
Fără dragostea-Ţi de Mire
Ce iubeşte cu jertfire

N-ar mai picura din rouă
Stropi din visul cel frumos,
Aripa s-ar rupe-n două
Ş-aş zăcea în iarbă jos
Fără dragostea-Ţi de înger
Care plânge-atunci când sânger

N-ar mai fi vreo părtăşie
Nici vreo stare de Tabor,
Cerul n-ar fi plin de stele
Curcubeul s-ar topi
Fără dragoste-Ţi dintâi
Ce Te face să rămâi…

N-ar fi dorul de Acasă
Nici fiorul revederii,
Lacrima n-ar fi frumoasă,
Ce se varsă-n faptul serii,
Fără dragostea-Ţi ce-aşteaptă
Să ne spun-o dulce şoaptă…