M-am rătăcit
lăsându-mă minţit,
de cei ce aruncau pe piaţă
sfaturi despre viaţă...
Calea largă, multe flori,
n-are ce să-ţi dea fiori.
N-ai să porţi pe umeri cruce,
toate uşor le vei duce.
M-am rătăcit,
în paradisul trist al vieţii,
păzit de şarpele tăcerii şi al morţii...
Dar azi, sunt fericit
căci Domnul, mi-a ieşit ‘nainte,
atingându-se de-a’ mele aripi frânte.
De-abia acum îmi simt sufletul plin
de parcă a intrat în el tot cerul senin.
Doamne, priveşte ale mele braţe-ntinse,
genele-mi de lacrimi ninse...
Toate ţi se-nchină Ţie
că mi-ai deschis drum spre veşnicie.
Fără Tine aş fi rătăcit prin văi,
dar astăzi sunt cu toţi ai Tăi
pe drumu-ngust şi sfânt,
al Tău pe veci, prin legământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu