luni, 7 septembrie 2009

Izvorul meu de fericire


Când aveam nevoie de mai multă iertare şi iubire,

Doamne, mi-ai arătat mormântul gol spre a fi mărturisitor...
Mărturisitor al Învierii, al darului nemuritor,
Al Viţei şi al mlădiţei altoite, plină de rodire.

Când aveam nevoie de mai multă iertare şi iubire,
Doamne, mi-ai şoptit blând: „– Mă iubeşti mai mult decât ceilalţi?... Spune!“
N-am îndrăznit să răspund... Dar genele-mi de lacrimi erau pline
Ştiind că celui ce iubeşte mult i se iartă mult de Mire...

Când aveam nevoie de mai multă iertare şi iubire,
Doamne, mi-ai spus duios: „– Fără de Mine nu poţi face nimic!“
De atunci, mă bucur ca un copil, de orice dar oricât de mic...
Şi nu-Ţi mai cer nimic... Doar mulţumesc, Izvorul meu de fericire!

Niciun comentariu: