Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
Translate
Toate poeziile postate pe acest blog sunt creaţii proprii şi sunt protejate de drepturile de autor şi toate drepturile ce le revin în calitate de autor conform legislaţiei române şi internaţionale aflate în vigoare.
În lumea digitală se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celalate creaţii originale.
Poeziile de pe acest blog pot fi preluate şi publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei şi adaugarea unui link către http://soaptededor.blogspot.com/
În lumea digitală se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celalate creaţii originale.
Poeziile de pe acest blog pot fi preluate şi publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei şi adaugarea unui link către http://soaptededor.blogspot.com/
Un pas mic pentru mine....clik pe imagine
Antologia Lira21
Antologia Lira21 ("A treia carte. Poezii")
poetic@
Vindecat de nevisare
Antologie bilingva romana-engleza
Stol de cocori
Tipat de cocor
Revista RO KU
Antologie bilingva romana-franceza
Persoane interesate
Viaţa lui Iosif versificată - creaţie colectivă
Arhivă blog
-
►
2023
(72)
- ► septembrie (7)
-
►
2015
(10)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(42)
- ► septembrie (1)
-
▼
2009
(76)
-
▼
septembrie
(70)
- As vrea
- Aşteptare
- Din nou poeme intr-un vers
- Şoapte-nlăcrimate...
- Psalm de seară
- Dacă n-ai fi Tu dragostea mea
- Hotarare
- Poveste de viata
- Fabian - zâmbet de înger
- Între iubire şi ură - Facerea, 37: 1 – 11
- Te voi regăsi, Iisuse?
- Rană de iubire
- Rugăciune şi dor
- Fără Tine...
- Petale de poem (Poeme intr-un vers)
- Iertare-Ţi cer
- Un câmp de maci...
- Rugă
- Între zori şi amurg
- Rodul jertfei
- Psalm
- Mulţumire - fratelui Traian Dorz
- Veghere
- Privind cu inima
- Slava lumii
- Lumina din zori
- Alegându-L pe El
- Dezrobirea unei inimi
- Numai Tu
- To love someone means
- Şoapte de iubire
- Fărâmituri de versuri (Poeme intr-un vers)
- Zbor
- Şoapte de seară…
- Mărţişor, dar deosebit!
- Vers de dor
- Izvorul meu de fericire
- Dor şi rugăciune
- Iartă-mă
- Între lume şi Cer
- Răspuns cu iubire fratelui meu
- Undeva...
- O rază de iubire
- Ne-iubirea
- Dacă aş putea...
- Dor de lacrimi
- Dor de Lumină
- "DOR DE STEA"
- Îndrăzniţi să iubiţi
- Anunt
- Clipa neuitată
- Ecouri de iubire într-un vers
- Ninge lin
- Frânturi de gând şi de vers ( Poeme intr-un vers)
- N-am timp!
- Pretutindeni
- Poeme cu un vers
- Aduceri aminte
- Noaptea Crăciunului
- Cer deschis
- Colind
- De ziua mea...
- Atâta ecou, într-un singur vers!!! (Poeme intr-un...
- Un dor plus alt dor....
- Cristelniţa Cuvântului
- Ce înseamnă să iubeşti un om?
- Un singur vers, dar atâta ecou!!! (Poeme intr-un v...
- Cântarea unui fluturaş
- A fost odată...
- Frânturi de vers
-
▼
septembrie
(70)
Despre mine
- Sorin M.
- Pot spune despre mine ca sunt optimist si am o mare capacitate de a ma simtii bine, de a fi fericit in orice circumstanta, Dumnezeu mi-a daruit curajul de a combate adversitatile vietii si abilitatea de a accepta tot ceea ce este dincolo de puterea mea de a schimba lucrurile. Si chiar daca sunt foarte putin dependent de latura materiala a vietii, nu vreau sa ma laud, dar asta e realitatea, pot sa fac diferenta intre vis si real. Accept cu optimism faptele vietii, deci deseori visez. Sunt sociabil, dar nu accept toate invitatiile si nu particip la tot ce organizeaza prietenii. In ceea ce priveste relatiile cu cei din jur, conteaza foarte mult prima impresie. Sunt dur si sever. Recunosc ca acest lucru imi aduce si avantaje dar si dezavantaje. Incerc sa ma impun si sa insist asupra unui lucru doar atunci cand consider ca merita. Simt nevoia sa vorbesc tot timpul si recunosc de multe ori ar fi trebuit sa tac. Motoul meu este :"Nu poti iubi pe toata lumea, dar merita sa incerci"
Despre poezie...
O creatie care nu cuprinde in ea munca cea mai grea, rugaciunea cea mai fierbinte, iubirea cea mai curata, jertfa cea mai inalta, suferinta cea mai profunda nu va avea niciodata ceva de durata si de valoare.
Sa nu fugim de suferinta si sa nu lenevim in munca. Cand nu poti sa dormi, nu te framanta in pat, intorcandu-te de pe o parte pe alta, - ci da-te jos si aseaza-te pe genunchi in rugaciunea cea mai fierbinte si staruitoare. Si vei vedea ce putere si ce liniste odihnitoare vei primi.
Ori asaza-te cu harnicie la o munca folositoare – si vei vedea cum vei scapa nu numai de ispite ori de plictiseala, ci si de boala si de nemultumiri. Somnul si lenevia duc la boli si la pacate. Munca si rugaciunea dau sanatate si bucurie....
Cea mai mare parte din Cantarile Nemuritoare, fara condei si fara hartie au fost compuse la inceput. In anii indelungati, fiind pus in conditii cand nici o unealta de scris nu exista, a trebuit folosita singura memoria pentru aceasta. Am compus in gand prima strofa. Am repetat-o pana am si retinut-o corect, apoi am compus a doua. Le-am repetat si retinut pe amandoua, apoi le-am adaugat a treia, apoi a patra si asa mai departe, pana la sfarsit.
Dupa prima poezie am facut la fel cu a doua. Apoi cu a treia, apoi cu a patra... Cand s-au inmultit si nu mai aveam timp sa le repet pe toate, le-am fixat undeva intr-un colt de creier doar numarul de ordine... Poezia numarul 87 – titlul si ideea. Poezia 165, la fel. Poezia 580, tot asa...
Si astfel, cand dupa ani si ani am ajuns la condei si hartie, m-am retras si eu in Patmosul meu si, storcandu-mi memoria, au iesit una dupa alta cartile Cantarilor Nemuritoare si ale celorlalte care acolo s-au nascut.
Avem un mare si divin aceasta memorie. Insa daca noi nu o folosim, ea se pierde, se rugineste, se leneveste, se usuca. Condeiul si hartia, cartea si masina ne-au lenevit si aproape ne-au anulat memoria. Avand la indemana totdeauna mijloacele de scris, ne-am neglijat memoria si ea a ajuns sa nu mai poata ajuta.
Ce bine tineau minte batranii nostri mai demult, care nu stiau scrie si citi, dar luau bine seama la toate adevarurile vietii si le retineau fara greutate si fara greseli! Asa au fost compuse si transmise din gura in gura si din veac in veac frumoasele noastre colinzi ori povestiri, ori sfaturile pline de intelepciune din batranii nostri."...
"Sa nu ajungem ca acei poeti care scriu azi, umpland gazetele si revistele literare ale veacului acestuia cu lucruri pe care daca oricine l-ar auzi pe cineva declamandu-si singur undeva cele ce le-a scris el in cartea ori in gazeta sa, si-ar face cruce, cu intristare, si ar zice: Doamne ai mila de el, saracul; e om nebun!...
"O poezie - zic acesti poeti - nu trebuie sa o inteleaga nimeni". O poezie trebuie ca atunci cand tu o citesti sa-ti imaginezi ce a vrut poetul sa spuna - nu el sa-ti dea intelesul ei. Ca poezia este nu ceea ce iti spune el, ci este ceea ce pricepi tu...
Daca pricepi ceva, te alegi cu ceva. Daca nu pricepi nimic, nu te alegi decat cu vremea pierduta si cu banii dati.
Sa nu ajungem asa ca ei! Decat zece mii de cuvinte fara inteles, - mai bine cinci intelese. Decat sute de volume de versuri albe sau cenusii, din care nu retii nici un cuvant, mai bine o strofa care sa-ti placa s-o inveti pe de rost.
Cine se va entuziasma de o astfel de "arta"? Cui ii va vibra sufletul sau si i se vor umezi ochii de admiratie fata de astfel de creatii? "
- Traian Dorz -
Sa nu fugim de suferinta si sa nu lenevim in munca. Cand nu poti sa dormi, nu te framanta in pat, intorcandu-te de pe o parte pe alta, - ci da-te jos si aseaza-te pe genunchi in rugaciunea cea mai fierbinte si staruitoare. Si vei vedea ce putere si ce liniste odihnitoare vei primi.
Ori asaza-te cu harnicie la o munca folositoare – si vei vedea cum vei scapa nu numai de ispite ori de plictiseala, ci si de boala si de nemultumiri. Somnul si lenevia duc la boli si la pacate. Munca si rugaciunea dau sanatate si bucurie....
Cea mai mare parte din Cantarile Nemuritoare, fara condei si fara hartie au fost compuse la inceput. In anii indelungati, fiind pus in conditii cand nici o unealta de scris nu exista, a trebuit folosita singura memoria pentru aceasta. Am compus in gand prima strofa. Am repetat-o pana am si retinut-o corect, apoi am compus a doua. Le-am repetat si retinut pe amandoua, apoi le-am adaugat a treia, apoi a patra si asa mai departe, pana la sfarsit.
Dupa prima poezie am facut la fel cu a doua. Apoi cu a treia, apoi cu a patra... Cand s-au inmultit si nu mai aveam timp sa le repet pe toate, le-am fixat undeva intr-un colt de creier doar numarul de ordine... Poezia numarul 87 – titlul si ideea. Poezia 165, la fel. Poezia 580, tot asa...
Si astfel, cand dupa ani si ani am ajuns la condei si hartie, m-am retras si eu in Patmosul meu si, storcandu-mi memoria, au iesit una dupa alta cartile Cantarilor Nemuritoare si ale celorlalte care acolo s-au nascut.
Avem un mare si divin aceasta memorie. Insa daca noi nu o folosim, ea se pierde, se rugineste, se leneveste, se usuca. Condeiul si hartia, cartea si masina ne-au lenevit si aproape ne-au anulat memoria. Avand la indemana totdeauna mijloacele de scris, ne-am neglijat memoria si ea a ajuns sa nu mai poata ajuta.
Ce bine tineau minte batranii nostri mai demult, care nu stiau scrie si citi, dar luau bine seama la toate adevarurile vietii si le retineau fara greutate si fara greseli! Asa au fost compuse si transmise din gura in gura si din veac in veac frumoasele noastre colinzi ori povestiri, ori sfaturile pline de intelepciune din batranii nostri."...
"Sa nu ajungem ca acei poeti care scriu azi, umpland gazetele si revistele literare ale veacului acestuia cu lucruri pe care daca oricine l-ar auzi pe cineva declamandu-si singur undeva cele ce le-a scris el in cartea ori in gazeta sa, si-ar face cruce, cu intristare, si ar zice: Doamne ai mila de el, saracul; e om nebun!...
"O poezie - zic acesti poeti - nu trebuie sa o inteleaga nimeni". O poezie trebuie ca atunci cand tu o citesti sa-ti imaginezi ce a vrut poetul sa spuna - nu el sa-ti dea intelesul ei. Ca poezia este nu ceea ce iti spune el, ci este ceea ce pricepi tu...
Daca pricepi ceva, te alegi cu ceva. Daca nu pricepi nimic, nu te alegi decat cu vremea pierduta si cu banii dati.
Sa nu ajungem asa ca ei! Decat zece mii de cuvinte fara inteles, - mai bine cinci intelese. Decat sute de volume de versuri albe sau cenusii, din care nu retii nici un cuvant, mai bine o strofa care sa-ti placa s-o inveti pe de rost.
Cine se va entuziasma de o astfel de "arta"? Cui ii va vibra sufletul sau si i se vor umezi ochii de admiratie fata de astfel de creatii? "
- Traian Dorz -
Mulţumesc Mariana ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu